Allicia

Vineri dimineata am pornit spre Valcea si mi s-a parut ca drumul a durat o vesnicie. Junky era langa mine, parca mi-a mai usurat senzatia de somnolenta si de “Are we there yet?”.

Aveam o teama ciudata de a ajunge in casa si de a vorbi cu ai mei. M-asteptam la raceala si la o tensiune din-aia pe care doar o simti si o constientizezi, dar nu vorbesti despre ea cu nimeni. E pur si simplu acolo. Dar s-a facut pierduta dupa primele cuvinte spuse si totul s-a terminat cu bine.

Aseara am mers la o alta editie a “hits from the bong”, un soi rudimentar si primitiv de party rock-ish sau pentru iubitori de Vama. E un inceput si pentru oraselul asta Si m-am simtit atat de batrana…Toti copiii aia de liceu care, desi erau a doispea, imi pareau de 15 ani si-mi parea ca vor sa stea pe langa noi, pen’ ca suntem studente la Bucuresti… :)) Things have a funny way of self-twisting. Muzica a fost ok, funky si multe “clasice”, chiar daca nu din sfera rock-ish/indie/punk. Jnk zice ca a fost nashpa rau de tot. Eu am baut suficient cat sa mi se para fain!
Maine seara revin in Capitala si-mi fac cruce, ca am treaba de nu-mi mai vad capsorul, nici macar in oglinda.

M-am uitat la reclame si la videoclipuri. The lack of TV does things to people…really.

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage