Allicia

Mi-as dori ca unele povesti sa nu se repete. Mi-as dori sa pot rezolva problemele si sa nu fiu nevoita sa stau deoparte, sa privesc si sa sufar, vazand ca se destrama unele lucruri care au fost frumoase timp de doi ani…

Mi-as dori ca lumea din jurul meu sa-mi asculte sfatul, acelasi sfat pe care-l dau oricui are probleme cu prietenii: vorbiti!

In liceu am avut o relatie frumoasa de prietenie cu Jnk si Ioana, insa niciuna nu avea curaj sa se certe, sa poarte o discutie in contradictoriu cu alta, ne era frica sa nu ne suparam…Si in timp lucrurile s-au adunat, ca niste molecule de gaz intr-un balon…si am explodat toate, din cauza presiunii. De atunci mi spun mereu sa fiu sincera, sa discut orice cu omul pe care-l consider prieten, ca ma cert, ca ma iubesc. Cred ca asa se intareste relatia, nu se distruge. Ma bucur sa vad ca am reusit sa-mi urmez sfatul, de cele mai multe ori.

Si azi privesc neputincioasa cum un univers cu patru unghiuri se poate dizolva, pentru ca nu se discuta problemele, pentru ca teama de contradictii a disparut, insa si-a facut loc indiferenta. Vad cum hotararile s-au luat si cum mi se inabusa speranta unei rezolvari. S-a mers departe, asa este, dar nu atat incat sa nu existe calea de mijloc, calea de impacare.

Nu vreau sa-mi parasesc patul din coltz, cu toate scrisurile de pe pereti si toate hartiile lipite cu scoci. Vreau sa stiu ca dincolo de masa e Blonda, ca-n fatza e Larisa, iar in celalat coltz doarme Mada. Vreau acelasi lucru si in continuare…

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage