Allicia

Si n-am nici cea mai vaga idee despre ce.

Articole destepte n-am. Nu ca nu m-ar duce mintea, dar chiar nu imi bat capul cu argumentari si dezbateri, bla-uri referitor la ce se intampla in lumea oamenilor mari. Am pareri cu privire la orice, pentru ca gandesc, nu sunt o larva, nu sunt indiferenta, dar trebuie sa te am in fata cand spun ceva, nu sa scriu intr-un stil impersonal.

Niciodata nu iti voi putea povesti despre cat de misto mi s-a parut un sortiment de ciocolata Heidi (m-a surprins, ce-i drept), cu alune mari de padure, caramelizate in asa fel incat sa iti doresti sa tot mananci. Vezi? Nu merge. Trebuie sa ma vezi, sa gesticulez, sa ma stramb si sa imit satisfactia momentului de atunci, astfel incat sa te duci sa ti-o cumperi si sa gusti. Si chiar de nu-ti pare ceva deosebit, o sa-ti placa doar pentru ca ti-am povestit eu frumos si ti-am facut pofte. Si pentru ca lumea oamenilor mari despre care vorbeam mai sus nu implica ciocolata (sau asemenea iubiri ciocolaticesti), incearca sa faci o analogie si sa pricepi ce am vrut sa spun.

Imi place sa citesc posturi destepte la altii. Parca ma ambitioneaza pe mine sa fiu un om “mai bun, mai curat” si mai dornic de informare si invatare. Evident, plafonarea este inevitabila (vezi blog in ultimul an), insa imi place sa cred ca sunt “in pending” si ca odata cu terminarea facultatii si scapata de licenta, am sa ma transform intr-o explozie de realizari, proiecte duse la capat si o sa fiu misto, cu adevarat. Acu’ doar ma cred, ca tot dau de oameni care-mi arata ca tot copila am ramas!

Tot asa, nu scriu articole mai “pline” tocmai pentru ca e un blog de copil, personal, cu ciocolata in titlu, pentru Dumnezeu. Cine dracu’ ia in serios asa ceva? E ca si cum as scrie la CV adresa de mail iubitzy_k2004 @ iahu.com. Pai nu? Cand oi vrea sa scriu pe bune, o sa scriu pe bani sau pentru ca ma obliga cineva (adica El Jefe), nicidecum pentru ca am chef sa ma dau mare si-n pertinente pareri. Sunt altii mai “in putere” decat mine care sa o faca, mai cu talent si mai cu experienta. La ce stiu eu despre viata, mai bine tac.

Si nu-i un “disclaimer” (adica o chestie care sa-mi scuze porcariile pe care le scriu), ci incerc sa-mi luminez “fanii” care oricum vor creste si nu vor mai gasi nimicul meu ca fiind interesant. :)) Ma simt bine in limitarea mea blogareasca, in continutul “subtire” pe care-l afisez aici. Totul e minunat. Iar ce e important, e in folderul privat.

Current Mood: Playful

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage