Allicia

E ca un facut sa se intoarca…Aproape ca revine periodic, doar ca sangerarile sunt invizibile pentru ochiul liber sau ochiul orb de esenta. Un gol, ca tot ne dam mari in clisee…despre asta vorbesc, despre un gol.

Iluzia aceea de implinire si zambetul ce vine la pachet…sunt atat de efemere si fragile. Temporare, as putea spune. Inevitabil, golul se intoarce. Am noroc sau n-am, dar pe mine ma iubeste. Ma plang sau nu, golul asta ma iubeste cu adevarat, pentru ca, face ce face, si la mine se intoarce. Patetic sau nu, e cu mine. Invat sa cresc…

Si vorbeste atat de tare cand sunt obosita…Nu mai pot sa dorm bine, nu ma mai pot odihni si-l aud din ce in ce mai des, strigandu-si prezenta din miez…Iar vocea femeii din fundal imi ridica pielea in bobite, iar spatele mi-l umple de picaturi reci. De ochi nu mai spun nimic, albastrul nu se mai vede de sare…

E ca un facut sa se intoarca…si sa plece. Numai ca asteptarea palida a disparitiei te innebuneste si-ti consuma rezervele de zambet si straluciri pentru ochi. Farmecul, surprinzator, abunda, iar magnetii pielii sunt mai incinsi ca niciodata…Dar pielea nu simte golul, mai. Asa ca…tot degeaba. Pana sa plece ne amagim si-l mascam…

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage