Allicia

Nu stiu de unde mi-a venit asta, poate din nemaipomenitul “Finding Nemo” (vazut de 12 ori!), cand Darla incearca sa muste degetul unchiului-dentist si spune “I’m a piranha!”.

Suntem amazoane, ca nu semanam niciuna cu alta in viata vreunui ideot pe care-l iubim pana in panzele albe si peste. Amazoane, ca il suportam pe ideot, chiar daca ne confunda cu vreo fosta sau, mai rau, ne striga “Georgiana”, cand numele ne e clar scris pe frunte si nu e “Georgiana” de nicio culoare. N-am nimic cu amazoanele georgiene, e pus la intamplare, dupa o intamplare.
Luptatoare suntem, cica pentru ca luptam impotriva conditiei date de societate si asa mai departe. Dar eu nu sunt asa de convinsa de aspectu’ asta. In final, si barbatii se lupta cu diversi monstrii, printre care si femeile; deci sa nu ne mai dam rotunde, ca tot avem avantaje si scutiri, numai pentru ca suntem purtatoare de sani preaminunati. Luptam pentru supravietuire ca orice alta vietuitoare de pe planeta, numai ca noi facem ca lucrurile sa para mai senzuale si misterioase, ca sa ma leg de niste clisee “cosmopolitane”.

Suntem niste piranha furiosi, pentru ca ne batem unele cu altele pe niste “prazi” care merita mai mult sau mai putin o asemenea incaierare. E loc pentru toata lumea, haine si bijuterii pentru toate, barbati la fel. Ca nu toate primim cea mai buna marfa, e altceva. In fond, nu toate avem cea mai buna oferta, nu?

Asa ca, daca ne mai trezim cu ochii umflati, cearcane sau un chef de munca frate cu moartea, sa ne repetam in gand titlul preaminunatei insemnari si sa purcedem spre o noua zi cu multe zambete de impartit si multe riduri de expresie de facut, ca doar odata avem varsta pe care o avem si doar odata suntem amazoane, nu?