Allicia

…o scorpie si “I suck as a friend”, zice-se. Oh, don’t give me that shit!

Sunt egoista, asa e. Imi permit sa fiu asa uneori, nu vreau sa devin presul celorlalti, nu suport pedepsele gratuite, iar atunci cand gresesc ma intorc in genunchi dupa iertare si ma consum pana in maduva oaselor de suparare, de cat de toanta am fost. Insa am o limita in ceea ce-i priveste pe ceilalti, oricat de prieteni mi-ar fi. Limitele exista peste tot, imposibil sa le renegam.

Pe langa egoism, ma caracterizeaza si lehamitea. Nu doar ca nu sunt dispusa la a-mi arunca energia in zadar, dar mi-ar fi si lene probabil. Lene sa ma misc din scaun, lene sa tastez, lene sa raspund la mesaj. Sa mi se dea in cap ca uneori sunt asa.

Uneori si eu ma simt de rahat, n-am chef sa vorbesc cu nimeni, nu am pofta si rabdare sa ascult pe nimeni, nu ma intereseaza problemele celorlalti, oricat de apropiati mi-ar fi. Am prieteni buni, in fata carora ma deschid si-mi pun sufletul pe tava, le pun timpul si energia mea la dispozitie si-i ajut cum pot, printr-un telefon, printr-o noapte dormita la ei, printr-o discutie pe mess sau un simplu mesaj. Dar fiecare stie ca imi permit luxul de a refuza si de a spune “nu pot” sau “nu sunt in stare azi, vorbim maine?”.

Cu unii dintre oamenii astia ma vad mai rar decat odata pe luna, poate nici la telefon nu vorbim in timpu’ asta, dar intensitatea nu scade, ii iubesc la fel de mult, iar orele trec precum secundele de repede cand vorbim. Si-mi sunt prieteni, eu asa ii vad. Poate ca n-am fost la impact sa ii ajut, dar am fost alaturi pe parcurs si stim cat de mult conteaza un sprijin cand esti singur, un cuvant sau o imbratisare.

Si totusi…uneori mi-e prea bine in singuratatea mea si in letargia care ma cuprinde. Sunt prea putini cei carora le-am cerut un ajutor in ultimii ani, un ajutor care sa ma ridice de jos. Sunt putini, pentru ca stiu ca timpul rezolva tot, rabdarea e mediul de reactie, iar prietenii sunt catalizatori…Probabil ca citesc aici si le sunt recunoscatoare ca m-au iubit asa cum sunt, cam egoista uneori. Le sarut mainile si le cer iertare daca n-am raspuns la telefon cand trebuia sau nu am iesit din casa cand au vrut, dar uneori si mie mi-e rau, asa de rau ca n-am cum sa ii ajut pe ei.

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage