Şocant
De când sunt venită în Bucureşti, adicătălea un an şi ceva, descopăr că nu mai ţin socoteala sărbătorilor. Anul trecut nu-mi venea să cred cât de repede a venit Crăciunul, apoi Paştele, apoi vara.
Nu îmi explic de ce nu simt sărbătorile, apropierea lor, mai ales. Pur şi simplu, mă trezesc cu rezervare pentru autocar şi pe drum spre casă, că trebuie să mergem la bunică-mea, că mama a vopsit nişte ouă, curăţenia e deja facută, iar eu sunt doar un musafir. Şi în trei zile s-a dus minunea, ca oricare altă minune şi mă văd pe drum înapoi spre Bucureşti, cu genţile în spate.
Azi dimineaţă povesteau la radio ceva despre Florii. “Cum, deja sunt Floriile?!”. Se pare că da, Alexică. Săptamâna viitoare te duci acasă, desfaci bagajele, ca să le faci încă o dată, te sui în maşină şi pleci.
Încă nu mă pot obişnui cu distanţa de familie, cu lipsa grijilor pe care ni le făceam în faţa blocului, legate de spovedit, de împărtăşit, de post, de toate astea. Nu se aud bătăile de covoare, nu văd lumea spălând geamuri, tot ce observ e aceeaşi grabă idioată şi aceleaşi feţe încruntate, la trecerile de pietoni.
De luni încep Deniile…
TrackBack
TrackBack URL for this entry:
http://www.chocolatefrenzy.net/socant/trackback/