Allicia

Si sa ne distram de minune in aceasta seara de toamna, o seara care incheie una din cele mai odioase zile pe care le-am trait. Nu ma refer la intamplari, ci la zi in sine, la nori si la vantu’ asta care ma dobora pe strada.

Bai, nu-s o tipa prea subtirica, nici prea usoara si pot tine piept (la figurat) unui val verde de august, dar mi-am cocosat spatele incercand sa ajung la un bancomat in Berceni. Fruntea-mi era lovita de niste stropi tari si reci, ai dracului de reci, iar umerii inaintau prin vantul zburdalnic de Bucuresti.

Si tocmai pe vremea asta de cacat (pentru ca este de cacat!), toata lumea iese la plimbare si umple autobuzele, chiar si 137-le, care e gol mai mereu. Inghesuiala, mirosuri, genti si ghiozdane mari (fashion sux nowadays). Bucurestiu’ arata plangacios pe ploaie…si mohorat… parca toata lumea o ia razna si nimic, nimeni nu mai are nicio directie clara si toti orbecaie pe sub umbrele, glugi sau ochi inchisi de stropi…

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage