Poptimistic pop
Nu pot decat sa ma mir ca batranii de cat de repede trece timpul. Acum 5 ani aflam media mea de Bac si ma pregateam sa vin spre Bucuresti, sa dau la facultate. Povestea mea cu Chimia si Literele e deja cunoscuta printre “fani”, asa ca nu are rost sa revin. Acum 2 ani imi sustineam licenta si faceam pasi catre primul si singurul meu interviu pentru un loc de munca in vanzari. I got lucky, I got the job, I’m still a happy sales person.
Saptamana asta am sustinut si Disertatia si am scapat forever and ever after de Facultatea de Chimie. Sunt foarte glumeti toti cei care ma intreaba daca dau la Doctorat. Nu as mai face Chimie decat daca as fi nevoita. Sau m-ar plati mai bine decat actualii angajatori. Nici macar pentru camin, cum fac unii “colegi”. 5 ani de camin sunt mai mult decat suficienti, as spune. N-am de gand sa putrezesc pe aici, doar pentru ca e mai ieftin, sau sa ajung sa ii stresez pe altii cu ifosele mele de doctoranda ciufuta, angajata si cu nevoi de liniste si pace. E camin, n-ai cum sa le spui pustanilor de 19 ani sa nu mai tranteasca usa sau sa nu mai urle noaptea, fara sa pari o nefututa.
Motiv pentru care aleg sa ma mut. Confortul si intimitatea costa. Linistea costa. Sa ti-o tragi pe masa din bucatarie sau sa umbli cu fundu’ gol prin casa…costa. Dar abia astept.
Abia astept sa scap de gandaci, de o bucatarie plina cu vase, de butelii, de “cine trebuie sa faca curat saptamana asta?” si de rufe atarnate in baie. Abia astept sa nu mai stau intr-o camera si sa-mi pot aseza prietenii pe o canapea comoda, nu pe scaunele jerpelite din bucatarie.
Pe de alta parte…pazea chirie, intretinere, vecini galagiosi sau prea sensibili, babe plictisite, facturi, locuri de parcare (Ce ne facem noi atunci? Ca avem masina de serviciu si personala, adica doua!). Oh, joy!
However, experienta de viata :-j m-a invatat sa ma pregatesc spiritual pentru orice fel de eveniment major. In felul acesta nu ma ia nimic prin surprindere si iau lucrurile ca atare, nu mai stau sa pierd timp plangandu-mi de mila. Nu ma ajuta cu nimic.
Eu sper sa fie bine. Sper sa-mi gasesc rapid chirie, ca nu vreau sa ma prinda 1 august prin camin. Problema e ca ne intoarcem din Muntenegru pe 16 iulie. Deci trebuie sa imi pun iar costumul de WonderWoman si sa-mi gasesc apartament de mutat.
Daca aveti vreun pont, lemme know.
TrackBack
TrackBack URL for this entry:
http://www.chocolatefrenzy.net/poptimistic-pop/trackback/
Comments
O garsoniera intr-o zona nu tocmai fericita
S-ar putea sa stiu si un apartament cu doua camere vagon (adica dintr-una intr-alta) pe linga geamie (peste drum de cimitirul Bellu)
Posted by: A | July 4th, 2010 18:45