Allicia

Nnu situ daca v-ati prins sau v-am comunicat pana acum, dar lucrez in departamentul de vanzari al unei clinic private din Bucuresti. care clinica are si laborator de analize. Laboratoru’ ala e cornuletzul meu cu lapte, ca din el imi fac io banii ca sa pot sa am ifose.

Noi suntem mai multe fete in birou (toate una si una, va asigur) si ne amuzam copios pe baza unor intamplari si situatii care apar in timpul unei zile de lucru. Apoi am stabilit ca barbatii, in general, sunt mai fete decat femeile, cand e vorba de luat sange.

Si mai sceptici.

Au impresia ca le drenezi organismul de sange cu cele 5 eprubete recoltate (nu fac mai mult de 10-12mL) si leshina prin camerele alea de recoltare, se ingalbenesc, se inverzesc, se fac mov sau cad pe jos. N-am sa inteleg in veci de unde e reactia asta. Nu generalizam, Doamne fer’, dar aud de mai multe cazuri de “lesinati” decat de “lesinate”. Ah…si altii mai cred ca te apuci sa faci contrtabanda cu sangele lor.

For Pete’s sake, people. E doar sange. Si mie mi-e groaza de ac, da’ ma uit in alta parte si ma gandesc la cai verzi pe pereti.

Ah…alta treaba misto e aia cu “Pai si daca vreau sa-mi fac analize, trebuie sa-mi ia sange”. Nu, dragutza, se uita la tine si-si da seama ca ai scleroza multipla!” (asta e din House MD).

Iar ca sa inchid insemnarea intr-o nota optimista, va trimit cu drag pe toti sa va faceti niste analize, pentru ca preventia este mai buna decat tratamentul. Si mai ieftina! Asa ca miscati-va cururile la medic si n-asteptati Sfantul Duh, ca nici bolile nu asteapta.

Better safe than sorry!

Current Mood: Cool

Stiti cum se intampla la companiile/firmele private. Lucrezi pana pe 24 inclusiv, pana pe 31 inclusiv. Pe principiul “jumatate+1″. Adica trebuie sa ramana jumatate din echipa, plus un om. YUK!

Munca noastra este de teren. “Teren” adica spitale, unde sunt medici asistente, pacienti. Doar ca toata lumea e in concediu. Un medic, doi, pe ici, pe-acolo. Deci nu facem “teren”. Asadar stam la birou. Prin urmare, frecam menta. Cine dracu’ e la serviciu zilele astea, ca sa-ti raspunda la telefon si sa semnezi tu contracte? Ni-meni! Ni-meni! Chiar ni-meni!

Nici mailuri n-am primit. Poate spam-uri.

Intentionez sa trimit mailuri de sarbatori, mesaje si alte chestii…Dar in celelalte 7 ore jumate ce spanac fac?

Current Mood: Alarmed

Constat ca imbatranesc. Ma rog, cresc. Peste 3 luni si ceva fac 24 de ani, peste alte 6 termin facultatea de tot (cel putin, asa sper, ca m-am saturat de ei) si din vara imi caut sa stau cu chirie. Asta daca nu cumva am noroc sa castig la loto sau sa descopar vreo matusa indepartata, cu vreo proprietate prin Capitala. Cine stie, peste un cativa ani ma si marit si fac copii si d-astea.

Eh, luand in considerare cele de mai sus, pretentiile in ceea ce priveste traiul de azi pe maine au crescut. Pentru ca imi permit, deocamdata. Castig destul de bine incat sa nu ma mai uit la preturi cu reticenta tipic studenteasca. Si parca nu-mi mai vine sa ma port ca la 19 ani. Sa plec teleleu prin oras, sa stau pana la 5 dimineata, ca sa ma pot intoarce cu metroul. Acum iau un taxi.

Si, ca sa ma intorc la titlu, nu-mi vine sa mai merg de Rev prin cine-stie-ce statiuni, sa inchiriem o vila dubioasa (doar pentru ca e mai ieftin) si sa mergem 40j de insi, din care 6 fete. Era frumos la 21 de ani, acum am ifose. Mi-a placut, m-am distrat, m-am imbatat, da’ acu’ vreau sa fiu o lady. O pampizduca aranjata care sa fie servita. Nu mai vreau sa dau cu matura sau cu mopul dupa boraturile altora. Nu mai vreau sa mananc carne la gratar din farfurii de plastic. Nu vreau sa mai spal vase sau sa-mi fac probleme ca nu-stiu-care a rupt canapeaua proprietarului si ca trebuie sa ne fofilam din casa. Nu mai vreau sa merg la cumparaturi.

Anul asta, cel putin, vreau sa fiu o rasfatata de rev.

Asa ca ma duc la restaurant, undeva pe langa Brasov (nu intrebati unde, ca n-am idee). Am platit jumate, restu’ la sindrofie. Anul viitor vreau sa merg la minunatiile alea de oferte in care ai totul inclus, cu personal care iti aduce ciorba fierbinte, 5 nopti de cazare, cu tir sportiv, sanie sau tiroliana. Sa simt un soi de vacanta, nu doar deranjul Revului. Ca toata povestea e o mare bataie de cap si un adevarat rahat facut praf. Ne dam in cur si-n cap pentru o noapte. Sau doua. Sau trei. In care betia face legea.

Call me old fashioned or picky, but I ain’t working for nuttin’! Cata vreme nu platesc chirii, ma rasfatz. Pentru ca pot!

Daca ar fi sa cauti in dictionar definitia transpusa in vizual pentru “comoditate”, ar aparea poza mea. Cred ca sunt una din cele mai non-active personaje din viata mea.

Lucru bizar, as spune. Pana pe la 14 ani am facut sport(uri). Probabil d-asta sunt o smechera si pot manca orice, ca nu ma ingras si tot faina mi-s. Ma rog, cred ca si incarcatura genetica are un aport. Asadar…am facut gimnastica, balet, handbal si tenis de camp. N-am putut sa merg la inot. Mi-e prea frica de apa si intru in panica.

Totusi, de prin liceu m-am facut ditamai putoarea, ca sa ma exprim deloc plastic. La sport nu faceam nimic. Nu-mi caram nici macar echipamentul, daramite sa ma schimb. Rar ma vedeai in niste teneshi si un short, cand mai jucam un volei, ceva. De atunci, hainele si accesoriile sport m-au lasat mai rece decat un iceberg.

Intru in magazine sport, doar cand sunt cu cineva interesat sau cand caut un cadou sau…cam atat. In concluzie, eu nu am adidasi. Nu am un trening cu care pot iesi pe strada (am avut, dar l-am facut “de casa”). Nu am si nici nu-mi plac gecile tip semafor, desi stiu, stiu, stiu ca sunt minunate, extramegafantastice, tin de cald, de frig, de foame, de tot ce vreau. Daca am noroc, imi fac si cartofi prajiti gecile astea, altfel nu-mi explic preturile mirobolante (la Columbia era 1200RON!!!! 1200RON!!!! Douashpe milioane, in cacat! Unii oameni nu castiga atata intr-o luna).

Daaaaar…maine trebuie sa plec la munte. Si asta este o noutate pentru comoda de mine. Pentru ca plec pe un cvasi-traseu (zic oamenii ca e usor), pe o vreme din-asta de zacut la caldurica, exact cum imi place mie. S-a crapat pamantu’ cand s-a aflat ca merge Roscata la munte, la cabana si pe frig! Da, sunt o bambuce careia ii place la munte, dar sa stiu ca ma intorc de la sanie intr-o casa incalzita, cu pilote moi si canapele adanci. Sunt o pretioasa, I’m sorry.

Si sa vezi distractie pe mine ieri si azi, dand din colt in colt dupa bocanci si pantaloni “din-aia”. Am sunat prietenii prietenilor, fete, baieti, maritate, insurati, tot ce aveam in agenda. Slava Domnului ca am gasit la cineva bocanci si la o colega pantaloni, geaca si polar. Polar, va dati seama? O sa port polar.

Habar nu am ce e ala.

Sper doar sa-mi vina toate cele si sa nu mor lesinata prin munti. M-am tot uitat pe la Ultimate Survivor, pe Discovery, deci I can handle it. :)) Nu cred ca o sa pun poze. Eu nu fac poze, in general. Stiu sigur ca or sa faca altii.

Presupun ca nimeni nu s-ar fi asteptat sa “uit” de Miss Keys si de noul ei album. Avand in vedere ca mi-am tras net pe cablu si nu ma mai chinui cu un modem (cu care dar verificam mailurile si citeam blogurile), imi permit sa jonglez pe net, ca in vremurile mele bune studentesti.

Motiv pentru care, surfand prin mondene (unul dintre siturile preferate), aflu ca pot asculta albumul domnisoarei aici.

Cat credeti ca mi-a luat?

Nu ma surprinde cu nimic! Cum era de asteptat, albumul este perfect. Si-a modelat altfel vocea, iar albumul m-a furat de la piesa 2, ca sa numar si intro-ul! Soundul e zdravan, ca alt cuvant nu gasesc. Aud fiecare instrument pe care-l are in trupa. Nu c-as fi vazut-o live-live. Am vazut-o live pe DVD, daca se pune.

Iar duetul cu Beyonce e genu’ de cantec pe care-l placi cu cat il asculti mai des.

Muzica plina, voce perfecta. E ca un cameleon, din punctul meu de vedere. O plac si pe B, dar Alicia Keys castiga la sound. Si, cum spuneam mereu, she makes my day daily!

Si incet incet se intampla ce mi-am propus…

Luat laptoapa, pe numele ei Hp ProBook a.k.a. Mrs Computress.

Facut punct de recoltare la Fundeni, scama de pe creierul meu de aproape un an.

Pus net din camin (iar) si merge brici si o ascult pe Miss Keys. Abia astept noul album.

Iar de saptamana viitoare incep cu economiile.

Se anunta un an nou plin de munca, dar am o ambitie in mine ce n-ai vazut.

Mi-am purtat ultimele trei luni intr-un ritm ametitor. Nu ca ar fi mers toate prea repede pentru tineretile mele, ci prea anost si monoton. Munca, scoala, somn, munca, scoala, somn etc. Si alte activitati presarate printre ele.

Cu toate astea, am facut un progres pentru linistea mea interioara. Am deschis un cont de economii la banca, cont in care sunt deja virati 4RON. Evidement, pentru inceput. Pic cu pic se face mare. Norocul meu cu internetul acesta din zilele noastre, ca pot sa-mi pun banii dintr-un cont in altul fara sa-i ating. Which is great, ca banii se cam risipiesc din mainile mele. Am mana grebla cand ii iau si furca atunci cand ii dau.

Descopar ca nu mai stiu sa vorbesc. Ma rog, descoperirea propriu-zisa s-a petrecut acum ceva timp, insa abia saptamana trecuta am realizat ca trebuie sa imi misc curu’ si degetele, eventual, pe taste si sa mai scriu cate ceva. La munca am un limbaj aproape de lemn (un lemn de trandafir, poftim) si rar gasesc personaje care sa imi solicite rezerva de cuvinte lungi. N-as putea spune ca nu mai citesc, ca mai deschid si cate o carte uneori, dar nu mai scriu. Nu ma mai exprim. Nu mai povestesc nimic nimanui. Nu-mi mai amintesc nimic si nu mai stiu sa atrag atentia cu cateva cuvinte.

Caderea de pe piedestal e dureroasa, ascultati la mine. Dintr-o principesa si rasfatata a cuvintelor si povestilor reale, dulci si neincarcate cu epitete, am devenit o tipa. Atat. O tipa.

Saptamana viitoare cred ca-mi achizitionez un laptop (the laptop!) si, frankly, abia astept. Din iulie ma tot cacai sa-mi iau, dar mereu apare “altceva”. Deci planurile mele vor prinde contur candva zilele astea, ulterior urmand sa-mi trag si net. Modem de Orange nu vreau, nici de Vodafone, ca vreau sa trag filme ilegal! Sa-mi umplu computressu’ de muzici noi si underground, sa nu ma mai saturi de torrenti si de pornache luate din gresala!

Ah, the life!

Pana atunci, insa, muncesc si ma duc la scoala. Ah, si-mi fac planuri de revelion. Si de cum o sa scriu mai des de pe noul laptop!

Current Mood: Flirtatious

Se poarta Play&Win si David Deejay si Inna si toti ceilalti care, ca sa vezi, fac melodii care suna “la fel”, care sunt “goale”, care seamana prea mult intre ele, care, care, care, care “numai-de-rau-aveti-de-zis”!

Ma exasperati! Fix ca-n titlu!

Si ce daca seamana? Si ce daca toate par facute de Play&Win? Si ce daca sunt atat de multe, incat nu mai stii care e aia si care e cealalta?! For Pete’s sake, este doar un trend! A fost o explozie de stil, chestie pe care ar trebui sa o apreciem.

Tot respectu’ pentru baietii jucausi si castigatori, pentru ca, no matter what, au dezvoltat un stil al lor si poti sa le recunosti mana de lucru. Daca nu (se) lansau ei, ce ascultam? Andreea Banica? Andreea Balan? Smiley? Si mai ce? Manele? Vreti manele?

S-a marit piata, mare scofala. Acu’ 8-10 ani, cand ieseau trupele romanesti pe banda, nu comentati la fel? Body’n’soul, ‘N5 (mai stiti de ei?), Bliss, Cocktail, Boombastic (esti ca o viperaaaa!), Oops, Angels si multe alte nume care n-au ramas in bransa asa cum au intrat…si atunci melodiile semanau intre ele, si atunci unii nu gaseau altceva de facut decat sa critice sau sa comenteze gratuit. Si? A durut pe cineva capu’ de la asta?

Mai mult de atat, va rog din tot sufletul meu de copil ofuscat, nu mai incurcati categoriile de muzici. Nu mai comparati Play&Win cu Eric Clapton sau The Beatles, va rog! Unele sunt creme de zahar ars, altele sunt tartele cu fructe si altele sunt ciorbele! E ca la masini, domn’e! Eu sunt fan al claselor mici, pentru ca gasesc mai usor loc de parcare. Nu mi te da tu mare ca ai ditai gipanu’ si sa ne dam la liniuta! Fiecare cu pizda ma-sii!

Pe langa tot valul acesta (comercial, asa este), mai apare o trupa Zero (care sunt ok), un Dekadens, se mai aude de Nelly Ciobanu si la noi, se mai fac flash-mob-uri in memoria lui MJ, se duce lumea la Leonard Cohen sau Chicane, incepe sa ne placa jazz-ul si sa mergem la opera…Cu alte cuvinte, nu suntem un popor lipsit de orice speranta, cand e vorba de gusturile muzicale. Sa nu disperam!

Therefore, nu ma mai exasperati. Bucurati-va fiecare de muzica voastra si lasati-i si pe altii sa se bucure de a lor. Nu cred ca piesele astea deranjeaza atat de tare, incat sa va varsati ficatii peste tot, la fiecare colt si pe fiecare blog. Ar trebui sa apreciem ca oamenii astia, asa cum stiu ei, fac o muzica usurica, facila si care prinde…nu doar la noi, cat si in strainatatzuri. Plus ca se da bine din cur pe ele.

Sa va vad io peste 10 ani cum va uitati la video-urile de acu’ si-o sa va ganditi “Frate, ce nebunie a fost cu astia!”, asa cum ma uit si eu inapoi la clipuri filmate stangaci, in care apar As XX, Animal X sau Mafia in camasile lor inchise la gat.

Live and let live, for Pete’s sake!

La multi ani iubitului meu!

Current Mood: Mischievous

Imi doresc campanii la Coca Cola sau Pepsi (sau orice alta bautura in sticla cu capac) ca pe vremuri! Adica fara “Trimite codul de sub capac”, fara “tarif normal in retelele X, Y, Z”, fara “mai multe sms-uri, mai multe sanse”!

Domn’e, vreau o sansa! Una! Sa castig o sticla de 0,5 sau un maimutzoi sau un ghiozdan sau sa strang capace si sa-mi iau pahare! Vreau campanii cu impact imediat, nu sa ma frece emotiile cat dau sms si astept si reply! Nu ma intereseaza sa vad pe telefon ca n-am noroc si ca mai am tz-1 sanse, ci vreau sa vad scris sub capac “Ai luat un mare NIMIC!” (geniala campanie de la Sprite, de acu’ cativa ani - daca nu ma insel, a fost printre ultimele cu premii d-astea directe).

Eu asa sunt motivata sa cumpar un produs. De ce pana mea sa trimit 200 de sms-uri? Inseamna 10EUR (give or take), pe langa cele 200 de sticle platite. Ca sa ce? Sa imi lipseasca bucuria unui capac sub care scrie “sticla 0,5″ sau “ghizdan” sau “ursulet” sau “Audi A3″!

Capace lipsite de farmec!

Current Mood: Alarmed

- za wedding was cool, za bride was beautiful, za table, za door, zavor!

- am fost la Creanga, langa Humulesti, de unde i-am luat amicului o prastie (obiect nascator de injuraturi din partea colegilor lui de munca, intrucat jucaria nu statea degeaba, ci arunca cu bile de plastic) si un pisalog (aparat ultraperformant de pisat usturoiul, pe care scrie stangaci “Humulesti”);

- sper ca mi-am facut bugetu’ pe luna iulie, ‘tu-i mama ei de luna de concedii! sa vezi august! cadere libera, parca vad!

- am fost pe la ai mei si l-am pupat pe tatane-miu de ziua lui, cu doua zile intarziere;

- am recitit “Zece negri mititei” si mi-a placut la fel de tare, am vizualizat la fel de intens, iar la un moment dat speram sa nu iasa nimeni din dulap!

- nu pot sa termin “Furtuna de gheata”, desi mai am 30-40 de pagini. La fel am patit si cu “Padurea Spanzuratilor”. Nu, nici acum n-am terminat-o.

- de 2 luni intentionez sa-mi iau calculator nou. Incepe august tot cu intentie, dar septembrie va fi cu actiune! Dell, FTW!

- vineri plec in concediu, adica la mare la noi si trec pe la Balcik putin, ca mi s-a spus ca e frumos.

- tot la sectiunea “de facut” stau: Fundata, zona Brailei sau bunica-mea, primit pe Vara in Bucuresti, pentru ca (in sfarsit!!!!) se muta la Capitala, cumparat laptop, cumparat cadou pentru amic, intrucat imbatraneste, mers la alta nunta!

Surprise quiz!

M-am bronzat adorabil, dar tractoreste. Ghiciti unde! (Hint: intra la sectiunea “facute”)