Allicia

Si sa scriu despre toropeala de afara, toropeala din casa si toropeala de oriunde. M-am copt si la mare, dar macar aveam niste apa la doi pasi in care ma balaceam cateva minute bune. Dar aici n-am in ce dracu’ sa ma racoresc…nici macar nisip.

Apa trebuie tinuta la frigider, dar drumu’ pana acolo ma termina (presupune sa ridic fundu’ de pe scaun), asa ca tin sticla langa mine si ma mir de ce e bolcita dupa doar o ora. Ferestrele sunt larg deschise, ca la etaju’ meu mai sufla un zefir, ceva! Insa fata mea se simte ca-n sauna, iar pielea devine lipicioasa si sarata cat ai zice “piele lipicioasa si sarata”. Nu stiu cum sa-mi mai prind parul, pentru ca-l simt ca pe un cojoc…iar eu n-am par mult!

Cald…mult prea cald. Aseara transpiram in timp ce puneam rufele la uscat sau udam florile, acum transpir in timp ce tastez, in timp ce stau pe scaun, in timp ce respir, for that matter. Hainele sunt date jos demult, insa pielea nu conteneste in a suferi de cald…

Nici nu-mi imaginez cum e in Bucuresti. Daca aici ma sufoc, unde mai e un copac sau un deal, eventual o adiere, apoi acolo ma bagam in canale sa caut racoarea. Dammit, abia astept sa merg la tara, unde e racoare si placut noaptea, ca sa nu mai spun ca vad si stele pe cer si nu miroase a masini si asfalt. Abia astept sa ma duc la munte, sa-mi inghete curu’ de frig noaptea, iar ziua sa ma bronzez de vant. Sa ma invidiati, ca maine plec iar!

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage