Muntenegru si cum am vazut eu o ora din Faithless de dupa gard

Doua postari mai jos se gaseste o fotografie cu Ulcinj, statiunea in care mi-am gasit linistea pret de o saptamana. Nu sunt prea plimbata si umblata, asa ca pentru mine Muntenegru a fost un paradis. Probabil ca albastrul marii m-a linistit, sau poate maretia muntilor de langa ea, facand-o si mai frumoasa.

Probabil ca m-am imaginat locuind si murind intr-una din casele din golf, la nici 3 metri de apa, la nici 50 de metri de munte. Paduri de pini pe plaja, palmieri si kiwi in curte si o liniste ambigua pe plaja cu nisipul negru…ca muntele. Kiwi creste ca vita-de-vie. Portocalele sunt mai bune iarna pentru ca atunci se coc. Iar smochinii lor erau corcodusii nostri…peste tot.

Mi-as dori sa mor acolo pentru valurile spumoase doar pe alocuri si pentru mirosul de mare sarata, nu de alge. Imi iau un Fiat 500 vechi si ma plimb pe coasta, de la Ada, pana sus, la Budva, apoi plutesc pe ape, in Kotor. Si oamenii…nu stiu cum sunt toti, dar cei pe care i-am cunoscut au fost frumosi, calzi. Iar ospatarii, ospatari, nu deranjati de mine, necunoscatorul meniului lor.

Avem poze…Aproape 1000. Vreo 150 developate. Insa albastrul marii nu se uita, cum nici nisipul care-mi prajea talpile dupa 10 dimineata nu-l pot uita. N-am idee de altii cum s-au simtit acolo sau ce le-a placut si ce nu…eu stiu doar ca Muntenegru merita vazut, simtit si umblat.

Am facut gresala sa parcurgem drumul dintr-o bucata, cu un singur sofer incapatanat. Drumul este dificil, dar superb pentru un pasionat. Valea Oltului si Dealul Negru combinate, plus zeci de tuneluri si viaducte prin munti. 400km de drum de Top Gear. :) La dus am fost cu nervii intinsi la maximum. La intors plangea sufletul in mine. Apoi am plans de-a-adevaratelea.

El nu a mai putut sa se ridice din pat de oboseala, daramite sa mearga la concert. Atunci am plans. Ca-mi plac Faithless, ca or sa cante peste cateva ore, la cativa pasi si ca eu nu pot sa-i vad, ca n-am cu cine! Intr-un final (bine zis final), s-a facut ora 22:00, am ajuns cu o prietena la concert, dar casa de bilete era inchisa. Faithless au mai cantat o ora si s-a terminat tot. Alaturi de 50-100 de oameni cati ne-am pacalit, dansam si ne uitam de dupa gard la Maxi Jazz pe ecran. Macar i-am auzit.

Iar azi…azi ma duc sa semnez un contract, ca am gasit unde sa ma mut. Plec de aici…

TrackBack

TrackBack URL for this entry:
http://www.chocolatefrenzy.net/muntenegru-si-cum-am-vazut-eu-o-ora-din-faithless-de-dupa-gard/trackback/

Comments

Cred ca sunt eu un element negativist si carcotas, dar NU MAI VREAU ALL INCLUSIVE. Vreau 2 Mai-ul vechi, fara sindicalisti si fara capsunari. Si fara pensiuni. Si fara “Casa Margo”. Si fara alte Case… Si fara fite. Si vreau inghetata lu’ turcu din Mangalia inainte sa faca mare SRL si impinge-tava. Si mai vreau suberek-uri cu iaurt proaspat din piata mancate dimineata pe bordura. Si vreau casele lipovenesti inapoi. Na ca am zis-o.
Oare unde poci sa mai gasesc acelea de mai sus? Are they gone for good?

Nici eu nu vreau ol inclusiv, ca ma plictisesc rapid, oricat de cartof de canapea sunt. Nu pot sa te ajut cu 2 Maiuri si cele ce-ti doresti. Eu nu am simtit marea asa, eu nu am prins-o asa…Eu is mai “Costinesti”, intelegi? Mai tanara… :D

Post a comment

Go back to homepage