Allicia

Parasesc Berceniul. Am locuit 6 ani aici, parca toti prietenii imi sunt in cartier, plec in alt sector, langa alt parc.

“La cine mai fug eu asa repede?” ma intreaba Anca. Lasa, blondo, ca de la 3 minute la 25 petrecute pe drum spre mine nu e mult. Te primesc intr-un apartament mai micut, aflat la etajul 7, intr-o bucatarie mai mica…Dar, speram noi, o casa mai calduroasa. Si la propriu, si la figurat.

O sa-mi fie dor de apusurile din Tineretului, de la rapa. De terasele cu ai caror chelneri ne-am imprietenit, de bodega, de “marea din Berceni” si de…cam atat. O sa-mi lipseasca bucataria din apartamentu’ asta, doar atat. Si cel mai probabil, locurile de parcare, ca sunt destule.

Ma mut spre IOR, despre care sper ca ma va cuceri. Nu stiu cat o sa fac pana la munca, nu stiu daca voi avea unde sa-mi las masina, nu stiu daca balconul deschis se va face simtit la iarna. Tot ce stiu e ca voi plati mai putin si va fi mai multa liniste. Si vom avea un pat de oameni normali, nu pentru pitici.

Iar terenurile de la Lia Manoliu sunt la 7 minute de mers pe jos, deci poate ma reimprietenesc cu tenisul. De fapt, cu efortul fizic, in general, ca o sa ajung de dimensiunile unei balene si nu ma mai salveaza nici dracu’. Salonul de coafat e peste drum, sala de sport tot p-acolo, curaj sa-mi fac. )

Daca stiti vreo carciuma care ar putea sa devina noua “bodega”, lemme know!

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage