Lenevind…
Ieri am plecat spre casă. A fost un drum ciudat. Pe de-o parte îmi plăcea verdele aşa de verde din copaci, pe de altă parte m-a speriat să aud o voce din spate spunând, în telefon, “A murit mama”. Când m-am ridicat, nu m-am putut abţine şi am văzut ochii albaştri ai unei femei înmărmurite. Nu pot să-i uit privirea pierdută…
Oraşul meu cel micuţ devine din ce în ce mai aglomerat, iar taximetriştii o iau razna. N-am nicio vină că e tariful mic, că nu stau în partea îndepărtat-opusă autogării (stau doar în partea opusă) sau că oraşul se traversează într-o oră şi ceva, pe jos! Cu hipopotamii în braţe, am fost “refuzată” de doi şoferi. Go figure!
Un week-end palpitant se aşteaptă. Anda (vară-mea) vine încoace, împreună cu tot familionul de Braşov, o să ne circotim pe la ţară, iar de mâine revenim la instalaţiile sanitare şi băut bere. Marţi voi pleca în Bucureşti şi voi aştepta nerăbdătoare poveştile celor care-au fost la mare, ori aici, ori la bulgari. Abia aştept… /:)
Până atunci, vă salut de sub duş. So long!
TrackBack
TrackBack URL for this entry:
http://www.chocolatefrenzy.net/lenevind/trackback/