Allicia

Probabil stiti si daca nu e asa, atunci informati-va, ca sunt studenta la chimie. Se observa ca substantele mi-au facut ceva la cap, consider ca nu-s tocmai intreaga la minte si dau vina pe facultate. Mai mult, exista si “chemistry, my love”, categorie speciala pentru posturi “de nisa”.

Cred ca ati mai vazut studenti la chimie. Daca nu, va anunt ca umbla in halate albe, ca medicii, farmacistii, unii fizicieni sau cercetatori, ca Einstein sau Dexter, exact! Teoretic, trebuie sa lucram cu manusi de protectie, ochelari (ca aia de sudura) si, probabil, cizme de cauciuc. Insa nu e chiar asa, ne aventuram la explozii si ne protejam pastrand distanta de un brat (mai departe n-ai cum, ca trebuie sa torni substanta aia cumva, nu?), ne frigem degetele cu acizi concentrati (azotic, clohidric, sulfuric, acetic glacial – adica destul de “strong”) sau ape oxigenate, eventual inhalam vapori de amoniac de ni se desfunda narile pana in ceafa, lacrimeaza ochii si ne pricopsim cu astm.

Suna inspamantator, nu? Totusi, halate purtam. Halate albe, that is. Ajungem sa tinem la ele, le spalam saptamanal, le calcam, le si apretam, le iubim si le ingrijim. Toate astea ca sa putem merge in laborator si sa verse un idiot acid sulfuric sau orice altceva, incat halatul capata un model mai “rugged”, asa, cu gaurele mici sau gaurele mai mari, dupa caz. Dar nu neaparat un alt idiot decat posesorul halatului strica materialul, daca stam sa ne gandim cati baga manecile in flacara sau se scalda in ape de Brom sau de Iod; fiecare are cel putin o experienta “fierbinte” si halatul a avut de suferit.

Ajungem sa avem grija de halatele alea ca de ochii din cap. Nu ne place sa le murdarim, mai ales cand le calca mama cu atata truda si miros a Lenor sau Silan cu miros de orhidee, astfel incat ne ferim si de iaurt in laboratoare si lucram cu extra-grija. Doar ca, uneori, se intampla ceva si halatul este distrus din cauze ce nu tin de chimia de laborator, de substante toxice sau corozive, ci doar de hazard.

Sa zicem ca il punem la uscat, alb imaculat, bun de reclama la Ace sau Ariel si vecina de deasupra toarna sos pe geam. Sa zicem ca o colega idioata are o stampila cu Garfield sau alta creatura si se gandeste sa o incerce pe tine. Sa zicem ca mama n-a fost atenta si pune minunatie de halat la spalat cu lenjerie de pat colorata. Sa zicem ca te plictisesti si iti desenezi o floare cu un creion si nu se mai ia, in mijlocul mijlocului, sa se vada, ca pumnu’ in ochi.

Asta si cu halatele. Halatul e eticheta noastra, arata cat de curat lucram, daca e sa ne gandim serios. Laboratorul nu e ca in filme, cand personajul are parul ars de la explozii petrecute din neatentie. In laborator se lucreaza ordonat, toate au un loc anume, nu se arunca substante aiurea, nu se lasa nimic nesupravegheat, fiecare stie ce si unde sa caute. Asta v-am povestit-o asa, ca sa va mai tai din ideile americanicesti, aiurelile alea cu laboratoare improvizate in pivnita si cu Flubber. There’s no such thing!

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage