Allicia

acum ceva timp am fost la o manichiurista. am considerat ca numai o persoana cu experienta ar putea sa-mi puna la punct dezastrul de unghii cu care m-a inzestrat natura. pentru ca da, sunt un dezastru, oricat de mult le-as ingriji. nu pot sa le las nici macar aproape lungi, pentru ca se rup, se exfoliaza si daca se rupe una, tre’ sa le tai pe toate.

in speranta ca voi avea maini zuberbe, m-am dus la respectiva. insa mare mi-a fost dezamagirea (si enervarea) cand mi-am vazut cuticulele ciopartzite barbar si forma unghiei patrata. domn’e, am mai incercat eu sa-mi fac the high-fashionable french manicure, dar nu merge. credeti-ma pe cuvant, nu pot sa imi tin unghii patratoase. poate pentru ca am un spirit armonios dezvoltat, asa…ca un cerc, d-asta imi tin si unghiile mai mult pe rotund. sau pentru ca nu asimilez calciul cum trebuie, unghiile mele se rup!

in sfarsit, am lasat-o sa-si faca damblaua, iar eu am continuat-o. caci am incercat pretz de doua luni sa-mi tin forma data de ea. da’ de unde! se sfaramau precum bucatile de paine uscata, ca un blat de tort, ca nisipul de pe coaste, poftim! clear enough?

asa ca, intr-un moment de maxima zapaceala, am revenit la unghiile ovale, usor de intretinut si mai greu de exfoliat. doar ca efectele experimentului anterior vor aparea inca mult timp de acu’ incolo. de ce? pentru ca acolo unde era un unghi ~90 de grade (iar acum un arc frumos de cerc), unghia mi se rupe, exfoliaza, distruge, etc! dammit! e numai vina ei! manichiurista lu’ peste!

mereu mi-am dorit unghii ceva mai lungi. nu ca de vultur, dar ceva mai lungi decat astea pe care le am. in general cred ca mainile mele sunt urate, ca au o forma ciudata si deloc feminina, motiv pentru care incerc sa mi le ingrijesc cat mai mult. curate sa fie, daca nu frumoase. insa n-a tinut nimeni cu mine. am unghii slabe, moi si scurte. nici macar sa zgarii pe spate nu pot.