Allicia

Nu e nimeni, decat pinguinul. Tocmai d-aia nu-mi vine sa ma asez spre somn, pentru ca e doar pinguinul. Ma tine in brate, dragul de el, si tine de cald, dar numai pentru piele, ca de dedesubturi nu se ocupa nimeni.
Ce sa zic, mi-s putin suparata. Zambareatza de mine e ca o curca plouata pe asfalt si sta sa o bata si vantul, toanta de ea. Oricat de bine ii aseaza altii cuibul, fie pentru ca e grasa, fie pentru ca face multa galagie, n-o multumeste…Nu e facut de ea si parca rad si celalalte curci. Dracu’ sa le pieptene pe toate.

Am asa o perioada de cacat. Really. Griji aiurea, mustrari de constinta, dorinte si intrebari peste intrebari. Imi fac griji pentru mine, dar si pentru ceilalti. Mi-e groaza de un viitor care se apropie si pare odios de complicat si de scary…Toata chestia cu “crescutul mare” e infioratoare de-a dreptu’, de-a stangu’ si de-a-mprejurul, deopotriva. De parca un examen te schimba cu ceva, ca tot un copil tont ramai, care nu stie cum sa-si mai ordoneze banii si orarul…Dar ce te faci cu “dupa examen”? Ca deja nu mai stiu ce sa raspund…Din student trec in masterand, imi fac cruce si merg inainte.

Si dorintele, ma, ca ziceam de ele. Uneori imi mai doresc lucruri pierdute de aproape un an. Alteori imi doresc un zambet nou si o alta imbratisare. Dar de cele mai multe ori nu-mi mai doresc nimic, doar sa treaca anu’ asta mai repede, ca a fost prost. Ma amagesc ca din 2008 or sa-mi creasca aripi de Victoria’s Secret, poate-poate imi calmez spiritul. Imi doresc ca toate horoscoapele Uraniei (ca mama o asculta aproape ca pe-un preot) sa fie pe bune si sa zbor in anul care vine.

Imi doresc sa zbor si din tara. N-as fi crezut ca voi vrea vreodata sa plec, dar nu mai am unde sa ma ascund si de unde sa rasar…

Si-mi doresc sa ma pot trezi dimineata pentru scoala, sa fiu constincioasa si studioasa, sa nu mai plang dupa bursa sau sa nu mai scriu aici. De prea multe ori imi doresc sa nu mai scriu aici.

*Kero