Allicia

Niciodata nu mi s-a intamplat sa am probleme pe strada, in cluburi sau mai stiu eu unde. Bineinteles, fara sa pun la socoteala cazurile de acum 6 ani (aoleu, cat a trecut!!!), cand la circoteca de la tzara se mai trezea cate un idiot sa-i sara tandara pentru ca nu vroiam sa fac cunostinta cu el.

Cand m-am studentit in Bucuresti, mi s-a spus mereu sa am grija pe strada, ca sunt tot soiul de oameni; sa am grija in cluburi, baruri si asa mai departe. Si n-am avut niciodata probleme. Obisnuita fiind cu unii oameni beti si limitati de la tzara, pot comunica decent si politicos cu oricine, fiind capabila sa expediez elegant, fara probleme.

Numai ca…exceptii exista…Sa fie niste indivizi alterati la minte care, vazand cateva funduri in blugi mulati, se simt “aprinsi” si comenteaza pe strada, in miez de noapte. Multa lume iese de la ultimul metrou, insa m-am speriat ca dracu’ auzind pe unul “tu o iei p’aia si eu p’ailalta”. Si nu, nu m-am linistit cand celalalt a incercat sa-l potoleasca, ci doar cand m-am vazut intrata in casa, nici macar in scara. Paranoia traieste in mine, probabil, dar uneori nu e de glumit cu faze din-astea. Sa fie trei indivizi care urmaresc sa vada la ce etaj urci si se holbeaza si se uita si nu pleaca din fatza scarii. Am urcat in viteza 7 etaje, pentru ca liftul nu mai venea si ei tot jos erau, cu ochii beliti inspre scara. Sa fie ca de un Liberty Parade, o tipa tzipa din rasputeri si altii, auzind-o, strigau si ei “pune-i ceva in gura, frate, sa nu mai urle”.

Stiu ca trebuie sa ma linistesc si chestii de genu’ asta sau sa nu ma mai gandesc atat de departe, dar nu stiu cati au habar ce inseamna anumite comentarii venite din partea unor necunoscuti. Ce-nseamna pentru o fata, vreau sa spun. Nu stiu cum e sa te simti urmarita si sa iti fie frica, pentru ca nu stii cu cine ai de-a face. Probabil ne uitam la prea multe stiri, dar cazurile sunt reale, asta e sigur. Numai niste priviri dubioase si insistente pot speria o tipa, mai ales daca nu e intr-un grup mare, fie el format numai din fete. Si aici nu e vorba de siguranta de sine a ei, ci de o usoara precautie. Cum spuneam, nu stii niciodata cu cine stai de vorba.

Cred ca asta e una din temerile cele mai mari ale unor parinti…si nu numai. In momente din-astea, ii inteleg si insist sa fiu dusa pana in fatza scarii, daca tot sunt adusa acasa. Mai urat este faptul ca politie noaptea…nu exista (in Valcea n-am sanse sa gasesc, iar in Bucuresti, parca dispar cand e nevoie de ei) si, mai mult, nu sare nimeni sa te ajute, daca e cazul. Poti sa tipi, sa plangi, sa urli, ca nimeni nu apare.

later edit: “Dubiosi pentru tine, necunoscuti, astea. Erau doar niste oameni care se uitau dupa fete. Take a compliment, woman!” (by Santa)