Allicia

Am mai spus si in alte randuri ca-mi plac florile. Nu doar sa le vad, ci sa le si primesc…fie ca le merit sau nu. Oricat de “moderna” ma cred, cand e vorba de flori reactionez ca un copil prost si raman impresionata mai mult decat as putea fi in caz de mi-ai veni cu un urs de plush sau alta minune.

Scriu din nou despre micutza mea slabiciune, pentru ca am fost rasfatzata de multe flori, mai ales lalele. 40 de oameni m-au bucurat cu 17 bucati (pe numaratelea, ca sa avem grija sa nu punem cu sotz in vaza), insa doar unul m-a topit cu 23 de lalele mari si rosii care-au inflorit deosebit. Poate pentru ca sunt imbracate in rosu, d-asta nu s-au stricat de deochi, caci toata lumea s-a mirat de frumusetile astea* de pe masa din camera mea.

Nu voi sustine in veci ca prefer florile in locul unei masini, par example, de ce sa mint? Insa daca tot e primavara si incep toate sa inverzeasca, de ce dracului sa nu mai primim/luam si flori care sa ne inveseleasca? Nu d-alta, dar poate ca dupa ce iubitul iti vine cu un buchet frumos de-ti taie rasuflarea (si nu neaparat cu trandafiri sau mai stiu eu ce soi de crini), ii mai oferi fericitului un blow job de-l tine minte si se creeaza in cuplu o atmosfera minunata.

*poze facute cu telefon, la lumina slaaaaba rau de tot.

Current Mood: Playful

Incep sa inmugureasca copaceii si tufele de prin oras. Ca sa nu mai spun ca azi s-au plimbat niste viorele pe la nasucul meu, sensibilizat din fire, de la atata stat in laborator, pe langa amoniac si toate cele.

Za day is arriving, dammit! Incerc sa fiu chill, dar toata lumea se agita in jurul meu, ca daca n-avem loc? Normal ca n-avem loc si vom sta ca iepurii, doar o sa fim 50! Daca nu ajunge bautura? Rahat maro, facem cheta si luam mai multa bere la PET! Dar unde-i culci pe toti? Nu-i culc, frate, ca d-aia ii chem devreme, sa plece cum vor…pe sub pamant sau cu taxiul. Si mancarea? Ei…pateuri, saleuri, stiksuri, floricele la microunde si pufuleti, eventual o bezea sau o limba-de-pisica.

Pe langa aceste mici preocupari pentru un mare fas (parca vad), ma inspaimanta viitorul, in ideea deja expusa aici (dar intr-un alt post): facultatea noastra isi bate joc de studenti. S-au gasit in semestru terminal sa-mi bage 6 cursuri, toate noi si unele care se faceau la master. Nu doar ca au “comprimat” materia, in loc sa o adapteze unui sistem de 3 ani, dar s-au gandit ca nu le ajung indemnizatiile sau ca avem prea mult timp liber si sa ne bage pe gat cursuri. Oh, as minti sa spun ca n-ar avea aplicatii misto, dar pentru masterat. Si as minti daca as spune ca sunt bine pregatite si eficient predate. Pierdem timpul aiurea pe la scoala, iar laboratoarele sunt mai aerian gandite decat in anii trecuti. Acu’, pe ultima suta de metri, mi se taie de toata facultatea asta si uit tot optimismul cu care am imbratisat-o.

Cineva mi-a dat un link catre un articol in care se povesteste ca niste studii americane au dovedit ca sexul oral poate provoca diverse tipuri de cancer. Pam pam! Insa n-as dori sa disperam si nici sa disperati pentru ca, dupa mine, n-ar trebui sa ne luam prea mult dupa ce studii fac americanii. Fac ‘jdemii de chestii din-astea dubioase, pe poporu’ lor (care e cum e!) si tot imi par teribil de ignoranti. Deci putem spune ca sexul oral poate duce la cancer in cazul populatiei americane, caci imi place sa cred ca suntem mai cu motz si cu un sistem imunitar mai rezistent, in pana mea.

Si pentru a incheia intr-o nota oarecare, anunt ca dupa licenta am sa scriu mai des si poate invat sa scriu si mai bine, intrucat vad ca am uitat de mine si de blog. Anul acesta nici macar n-am votat bloguri, nici nu ma duc la petrecere (normal, voi fi la a mea!) si incepe sa ma doara din ce in ce mai in spate de lumea asta virtuala. No offense, but I gots my own shit to worry about.

Current Mood: Alarmed & Playful

Ai mare grija si nu uita sa iti suni femeia, chiar daca e a ta de doua saptamani sau de doua vieti. Suna sau da un semn, ca altfel se vede neglijata si inseala. Se vede sau se culca cu altul sau cu altii, o singura data sau de mai multe ori, dar face asta, pentru ca vrea sa i se acorde atentie. Vrea sa fie luata in brate, indiferent daca e vorba de un futai nebunesc sau linistit, indiferent daca e vorba de o simpla prietenie.

Si culmea e ca, daca inseala, o face fara niciun fel de remuscare, fara sa ii zboare gandul la tine vreo secunda si se bucura de fiecare moment cu altul…pentru ca n-a avut cum sa se bucure cu tine. Nici macar din razbunare prosteasca, feminina, ci pentru ca vrea! Pentru ca poate! Pentru ca nu se mai simte “femeia” cuiva.

Ai grija sa suni. Nu doar barbatii cauta in alta parte ce nu gasesc “acasa”.

Current Mood: Confused

Blonda: “Lui nu-i pasa niciodata ca ma doare capu’!”
eu: “Ha! Nici mie nu-mi pasa ca ma doare capu’!”

Current Mood: Playful

Cata vreme n-a mers site-u’, m-am mintit ca n-am chef sa scriu. Pana cand am trimis cuiva un mail cu o insemnare “in exclusivitate”, ca nu mai puteam, domnilor. Si l-am recitit. Si mi-a placut, ca inca sunt de acord cu ce am scris.

Ma omoara dorinta asta de a-mi bate tastatura. E si plictisitor sa tot citesc bloguri, sa-mi doresc sa primesc mailuri sau sa fac “ceva” pe net, acum ca n-am blog. Parca mi-a murit broasca testoasa, asa ma simt. Muta.

Sunt in imposibilitatea cruda de a tipa si de a face scandal. M-a mancat undeva (si rau de tot) sa insist, tocmai cand masculul era pe stop. Stiati ca si voi, barbatii, aveti momente cand sunteti mai sensibili decat pielea de pe fundul unui bebelush? Numai ca va lipseste finetea. La propriu. Momente in care ma-ntreb cu ce gresesc ca-mi spun parerea, ca ma incumet sa critic. Si sa dau vina tot pe mine, ca oi fi gresit eu momentul, ei bine…de asta nu mai am chef. La un moment dat pana si mocofanii de Pesti se satura. Iar eu m-am saturat sa menajez aerele de domnisoara de pension. Domn’e, critica e constructiva! Numai un om puternic o suporta si nu doar atat, o si asculta, o rumega, o percepe!

Insa, oricat m-as plange, blogul tot nu merge. Cineva imi spunea prin sms ca sunt “fatala”. La dracu’, numai fatala n-aveam chef sa fiu. Mai ales zilele astea, cand se aprind luminile si pe strada mea si nu mai orbecai intr-un intuneric constant. Nu, n-am cunoscut alta iubire si nici n-am sanse sa cunosc prea curand, ci am trecut de ultima. Era si cazul. Am strans lacrimi intr-un an de zile, cat sa adap o intreaga Etiopie, pe 5 ani. Am fost iubita, am fost body-buddy, am fost prietena, dar si presh de sters picioarele, sac de box si nesemnificativa…Iar mintea mea, pentru prima data, m-a ajutat si mi-a spus stop. “Stop, Alex, ai si alte lucruri de facut”. Si bine mi-a zis.

Cunoasteti revelatia unei detasari totale? E cel mai “implinitor” sentiment care poata sa strabata fiinta, de la cheratina din par, pana la picatura de apa din celula. Stiu ca ma mint cand imi spun ca “nu-mi mai pasa”, dar e cat se poate de real cand spun “sunt mai importanta eu si ce voi fi de acum incolo, nu ce-am trait si nu mi se va mai permite sa traiesc.”. Stiu ca ma pacalesc gandind ca “totul e ok” si oricat de adanc infipt e nodul asta din gatul meu in timp ce scriu, am o stralucire bizar de puternica in ochi. Si trebuie sa fii viteaz sa ajungi atat de aproape incat sa ti-o arat.

Dragostea asta, bat-o vina. M-a creat pe mine, acum. Dar pana sa fiu eu-azi, am murit de prea multe ori. Si parca ajung sa cred ca nu mai vreau si ca n-am putere sa mai trec prin ceva inzecit de intens, insa imi place caldura…Si la mai mare, deci.

Vorba cantecului inspirat scris si cantat de Alexandrina Hristov…”Am scos codrii din pamant/ Am baut livezi de poame/ Am picat de zeci de ori, tot gandind ca stai ascuns sub flori”. Nu mai e nimeni sub nicio floare. Si ma bucur nespus.

Cu dureri de cap infioratoare, machiaj nesters ca lumea si par parca mirosind a vodca.

Dupa experienta asta, am hotarat ca anul viitor sa fac o rebeliune de mosi, stand la masa, negatind, necuratand cartofi, nestand cu gura pe baietii cu gratarul si, mai ales, nestrangand masa dupa! Domn’e, una e sa speli vase dupa 4-6 oameni, alta e dupa 20, oricat de multe farfurii de plastic am fi avut.

In linii mari, insa, a fost minunat. Prima seara a fost de karaoke si de imbatare pentru cativa masculi nerabdatori, atat de dornici, incat au baut jumatate din vodca luata pentru tot grupul. Doar ei…trei, patru sau cati erau.

Seara doi, adicatalea seara cea mare, ne-am intzolit putin, am iesit la artificii, pocnitori, am ciocnit cate un pahar de plastic cu sampanie, apoi ne-am dat pe baut…pana a doua zi, aproape de rasarit. Doar ca…eu am episoade pe care mi le amintesc blurat…Sau poate ca eu vreau sa mi le amintesc blurat, inca nu m-am hotarat.

Ziua de ieri a fost odios de lunga. Si aveam capul intr-o menghina.

Dar seara s-a incheiat incantator, as putea spune, pentru ca ne-am adunat la o bulgareala nocturna de toata frumusetea. A nins in oraselul-statiune in care am fost, dand locului un aspect de carte ilustrata. Si chiar de va ganditi ca suna kietsch, va spun sincer si pe cuvantul meu de patriot ca era superb.

Ne-am chinuit si am si reusit sa facem un om de zapada care, insa, a devenit o “oama” cu silicoane, gura de papusa gonflabila, gene false si talie de viespe. Cand primesc poze, arat cui imi cere. Noaptea s-a incheiat la un ceai fierbinte si rummy, in cantece de cocosi.

Inca nu-mi dau seama daca sunt linistita sau nu, ori daca am avut acel moment revelator care-ti lumineaza calea si sufletul, transformandu-te intr-un om mai puternic pe timp de furtuna. Probabil trebuie sa mai astept vreo doua zile, sa-mi revin complet. Imi programasem “momentul” pentru noaptea alba…pentru ca am putut.

Iar de acum inainte incepe sesiunea, asa ca veti mai sti cate una-alta despre chimie, examenele mele si alte injuraturi. Ma apasa o grija pe piept, dar mai ales o dorinta sa scap cu bine de prima jumatate de an.

Pentru ca:
- am fost cu ai mei and we met with the entire family and the times were just glamourous;
- am vazut-o pe bunica-mea; n-a trecut nici macar o ora de la sosirea mea in casa ei si m-a luat la intrebari: “mama, n-ai si tu un prieten?”; e clar, sa ma tot astept la astfel de finetzuri;
- am dormit;
- mama a facut negresa;
- zapada+luna plina=LOVE, pentru ca ma puteam vedea perfect, ma puteam da cu ruj in plina noapte si se vedea capatul luncii, lucru care nu se intampla decat in astfel de rare si deosebite ocazii;
- am condus si chiar daca era sa mor si sa ajung cu masina intr-un sant, ma simt o bestiala, ca n-am intrat in panica prea tare si am reusit sa urc panta, dupa ce masinutza se dusese agale in spate - miscare uniform accelerata - pana ce s-a oprit de drum drept (era zapada, alunecus, whatever); si n-am murit, btw;
- am primit multe mesaje si dulciuri and presents!!!
- si pentru ca am un brad frumos in casa mea (din Valcea) si un molid la fel de frumos, in casa de la tara; deci am avut Craciun la puterea doi.

Craciunul n-a fost asa de super (deci chiar nu am 8 ani) pentru ca:
- am fost la tara, unde am inghetzat ca un rahat;
- au taiat ai mei porc si am luat parte la absolut toate actiunile post-taiere-porc; adicatalea da, am facut cu mama carnatii si toate porcariile, salate de boeuf (sau cum dracu’ se scrie!), sarmale, ciorbe si etc, incat pana si pielea imi mirosea a fum si mancare (could have licked food off my skin);
- am fost la tara, unde am inghetat ca dracu’…ah, am mai spus? nu conteaza, poate asa intelegeti;
- la intoarcere, apa calda curenta si instalatiile sanitare mi s-au parut a fi cele mai utile si fabuloase inventii ale intregii omeniri.

Mai scriu ceva, dar poate maine.

Evident ca plictiseala de acasa ma determina sa scriu. Chiar daca o fac prost sau inutil, scriu, ca sa intru in turma.

De ceva timp ma gandesc sa scriu despre un soi de wishlist, dar e prea tarziu pentru una de Craciun, asa ca fac lista cu chestii pe care mi le doresc pentru 2008. Start!

- un mp3 player care sa imi recunoasca dispozitia dupa pH-ul pielii, astfel incat sa stie sa nu-mi puna Debussy, cand am chef de Groove Armada sau sa nu puna Faithless, cand am chef de Hooverphonic;
- un telefon care sa arate mai bine, sa reziste la cazaturi/lovituri/injuraturi si care sa nu necesite incarcare zilnica/odata la doua zile; me needs a lasting battery, ffs! eventual, sa ma anunte de dimineatza ca urmeaza sa-mi moara, da’ sa nu ma lase cand mi-e lumea mai de cacat; other skills are pointless;
- white shoes/sandals and a maching useless handbag;
- chestii de culoarea butonului de semnal de alarma din metrou - trenuri noi; da, exact asa!
- sa ma duc odata la un concert Suie pentru ca, luzar me, n-am apucat sa-i vad live;

- o lucrare de licenta impecabil facuta, originala si care sa imi spuna “Bravo, tuh, nu esti chiar proasta! Macar ai muncit!”;
- sesiunile luate bine si sa-mi scap profii de ideea falsa ca “notele spun totul”;
- putere de munca pentru anul acesta si toti care urmeaza, de altfel;
- ceva noroc;
- sa infloresc si sa pot lasa in urma tot ce inca atarna greu;
- detasare si o mai buna distribuire a sarcinilor neuronilor; nu mai vreau sa mi-i consum in zadar, ca doar nu-i pot cumpara de la chiosc;
- un job misto si care sa ma atraga atat de mult, incat sa-i fac fatza excelent;
- etc…va mai spun eu.

Ah…si sa fiu sanatoasa, ma. Si cu capul, si cu corpul. Degeaba am fond, daca n-am forma clara.

“You don’t deny your man the ass! You give it to him, because once he knows he can have that, he ain’t gonna want that shit anymore!”

Californication, ep 12.

…e fenomenal, asa rosu cum se prezinta. Mi-l iau cand ma fac mare, iar pana atunci cu siguranta va fi produs in serie.