Imi deschid afacere
De cand am fost mica, m-am crezut o frumoasa. De vina sunt ai mei, biensur, ca m-au pupat si m-au cocolosit ce n-am vazut. Si acum sunt privita ca fiind “ingamfata” si “plina de sine” si “fitzoasa” de catre 80% dintre oamenii care tocmai m-au cunoscut. Sau “sclifosita”, cum zic unele. Multi nici nu isi bat capul sa se apropie mai tare, tocmai in ideea ca n-au ce vorbi cu “ingamfata aia, nu vezi ce plina de ea si fitzoasa e!?”. However, unii mai au surprize. Atat de mari, incat isi marturisesc uimirea dupa ce deja ne tragem de sireturi.
“Bai, Alex, da’ asa de infumurata erai. Sau asa mi se parea mie…cum fumai tu, asa”. Cu fumuri, adica.
Moving on. Pretioasa fiind inca de mica, mama a patimit mult cu mine. Trebuia sa care o pereche en plus de ciorapi, ca faceam scandal daca ma murdaream. Tot io! Nu am niciun semn de buna/rea purtare. M-am catarat in copaci cu cea mai mare gratie, m-am ascuns prin fanare cu cea mai mare delicatete si mereu mi-am protejat visage-ul de factorii fizici cu potential daunator.
Bineinteles ca am facut si cursuri de model-ling! :)) Se putea altfel? La 3 ani abia puteam sa merg drept, m-a dat mama la gimnastica. La 5-6 ani, m-am apucat de balet. Mainile mele zac in pozitia de gratie chiar si acum, involuntar. La 11-12 ani, a aparut tenisul de camp. Dubioasa perioada a vietii mele. Ulterior, au aparut sanii. Da, tzatzele. Modificarile hormonale. Self awareness. Chestii de genu’ “vai, ce ochi frumosi ai!”. Pana cand m-am uitat la mine si mi-am zis…”Ba, daca lumea asa zice, asa o fi. Sa ma exploatez, deci!”.
Si am inceput sa fac cursurile cu pricina, vreo 3 in total. La unul am invatat sa merg frumos. La altul, am invatat sa merg frumos, pe tocuri rezonabile. La celalalt, am invatat sa merg frumos pe tocuri si sa pozez…sort of speaking. Ma rog, chestii de baza pentru copile de 16 ani, mult prea visatoare. La fiecare dintre acestea, am invatat tehnici de cosmetica si machiaj. Dammit, stiu etapele alea de machiaj si in somn. Am experimentat atatea chestii pe mine, ca nu stiu cum de mai am pometi.
Ma machiez si ma pensez singura. Pot sa-mi trag un coc in 5 minute, pe “nevazutelea”, ca sa zic asa. Numa’ ca eu ma tund cam des si nu prea am par de coc. Nu-mi place sa am aceeasi freza prea mult timp, iar parul lung ma plictiseste. In general, nu doar la mine.
Si cum sunt eu o talentata, unicata, bestiala, supera…am ajuns sa machiez fetili pentru nunti, botezuri si alte “ocazii”. N-am trusa profi, ca Ruby Rose bate la curu’ gol multe chestii mai scumpe. Doar pentru fondul de ten si dermatograf scot banu’ gros, ca am vazut ca merita. Iata deci cum ma plimb eu prin Bucuresti (sau se plimba Bucurestiul la mine), ca sa-mi spoiesc prietenele si sa le fac sa arate divin. Uneori mai aranjez si la par. Sau mai car si un bijoux dupa mine, just in case.
Asadar, ma gandesc serios sa cer bani pentru ora mea de pictura. Ca o viitoare make-up artista ce ma resimt, intentionez sa-mi iau chitantier (haha, sunt si PFA, ca sa vezi) si sa scot banu’ de o prajitura sau de mers la film. Ca acu’, pe vara, vanzarile scad, pleaca doctorii in concediu, dar nuntile sunt doldora. Macar sa castig pe-o parte, nu?
Anyhow, ma pregatesc sa purced spre Piatra Neamt in seara asta, catre (guess what!) o nunta. Am sa ma ocup de mireasa, de sora-sa (care mi-e “clienta” veche) si sa mama lor. Deocamdata. Iar eu, ca de obicei, o sa fiu cel mai non-spoita de-acolo. Nu din lipsa de timp, ci din lipsa de chef!
Daca o sa am poze, va dau link.
Pana atunci, pupu-v-as, pa!
Current Mood:
Flirtatious