Allicia

Daca ar fi sa cauti in dictionar definitia transpusa in vizual pentru “comoditate”, ar aparea poza mea. Cred ca sunt una din cele mai non-active personaje din viata mea.

Lucru bizar, as spune. Pana pe la 14 ani am facut sport(uri). Probabil d-asta sunt o smechera si pot manca orice, ca nu ma ingras si tot faina mi-s. Ma rog, cred ca si incarcatura genetica are un aport. Asadar…am facut gimnastica, balet, handbal si tenis de camp. N-am putut sa merg la inot. Mi-e prea frica de apa si intru in panica.

Totusi, de prin liceu m-am facut ditamai putoarea, ca sa ma exprim deloc plastic. La sport nu faceam nimic. Nu-mi caram nici macar echipamentul, daramite sa ma schimb. Rar ma vedeai in niste teneshi si un short, cand mai jucam un volei, ceva. De atunci, hainele si accesoriile sport m-au lasat mai rece decat un iceberg.

Intru in magazine sport, doar cand sunt cu cineva interesat sau cand caut un cadou sau…cam atat. In concluzie, eu nu am adidasi. Nu am un trening cu care pot iesi pe strada (am avut, dar l-am facut “de casa”). Nu am si nici nu-mi plac gecile tip semafor, desi stiu, stiu, stiu ca sunt minunate, extramegafantastice, tin de cald, de frig, de foame, de tot ce vreau. Daca am noroc, imi fac si cartofi prajiti gecile astea, altfel nu-mi explic preturile mirobolante (la Columbia era 1200RON!!!! 1200RON!!!! Douashpe milioane, in cacat! Unii oameni nu castiga atata intr-o luna).

Daaaaar…maine trebuie sa plec la munte. Si asta este o noutate pentru comoda de mine. Pentru ca plec pe un cvasi-traseu (zic oamenii ca e usor), pe o vreme din-asta de zacut la caldurica, exact cum imi place mie. S-a crapat pamantu’ cand s-a aflat ca merge Roscata la munte, la cabana si pe frig! Da, sunt o bambuce careia ii place la munte, dar sa stiu ca ma intorc de la sanie intr-o casa incalzita, cu pilote moi si canapele adanci. Sunt o pretioasa, I’m sorry.

Si sa vezi distractie pe mine ieri si azi, dand din colt in colt dupa bocanci si pantaloni “din-aia”. Am sunat prietenii prietenilor, fete, baieti, maritate, insurati, tot ce aveam in agenda. Slava Domnului ca am gasit la cineva bocanci si la o colega pantaloni, geaca si polar. Polar, va dati seama? O sa port polar.

Habar nu am ce e ala.

Sper doar sa-mi vina toate cele si sa nu mor lesinata prin munti. M-am tot uitat pe la Ultimate Survivor, pe Discovery, deci I can handle it. :)) Nu cred ca o sa pun poze. Eu nu fac poze, in general. Stiu sigur ca or sa faca altii.

Si incet incet se intampla ce mi-am propus…

Luat laptoapa, pe numele ei Hp ProBook a.k.a. Mrs Computress.

Facut punct de recoltare la Fundeni, scama de pe creierul meu de aproape un an.

Pus net din camin (iar) si merge brici si o ascult pe Miss Keys. Abia astept noul album.

Iar de saptamana viitoare incep cu economiile.

Se anunta un an nou plin de munca, dar am o ambitie in mine ce n-ai vazut.

Extrem de comun pentru zilele astea e sa intrebi “Unde faci revu’?” sau retrospective, recapitulari, topuri 2008 etc.

Eu nu stiu unde ma imbat. Nu sunt singura si nici amandoi nu suntem singuri (adica suntem 4 pana acum), da’ n-avem nici cea mai vaga idee incotro sa mergem spre bauta de rigoare. Ne trebuie doar locu’, ca tzolu’ festiv il avem. Bizara ordine, nu? Panica pre-rev trebuia sa cuprinda “in ce ma imbraaac?!?”, nu “unde dracu’ mergem???”. Cel mai probabil stam acasa sau ajungem la vreun chef de cartier, undeva prin Bucuresti, unde ne vom sti doar noi pe noi, deci va fi mai mult decat ok.

La anu’ plec peste hotare, hotarat!

Sa recapitulez 2008? Licenta, Master, job, iubire stabila. Munte, mare, Fundata (cei care merg acolo stiu ca e mai mult decat “munte”), 3 nunti. Licenta a fost o idiotenie, Masterul se anunta a fi la fel (m-am laudat ca am intrat a patra? Eram doi pe loc. Ma doare sufletu’ cand ma gandesc ca au fost atatia mai prosti ca mine).

Jobu’ este, creste si sper ca va fi mult timp de acu’ incolo. Mi se deschid multe usi and I get to wear nice stuff and look casual-office-cute. Am noroc de niste colege fantastice si ma gandesc ca si-n apartament am avut la fel. Ca sa vezi bafta pe unii.

Despre iubire nu vorbim. E a mea si doar a mea.

In 2009 vreau sa zbor din camin, sa am casa mea inchiriata, sa ma plimb dincolo de granite, ca n-am fost niciodata. Vreau sa fie liniste si pace peste tot, dar mai ales in sufletu’ meu, ca doar asa imi merge mie bine. Si as vrea sa ma intorc la blog… Ah, and Miss Keys live!

Tuturor va doresc numai bine si sanatate multa!

Current Mood: Flirtatious

Asadar, intrat in campul muncii, totul merge ok, toate curg lin, invatam si furam meserie cat se poate, etc si asa mai departe. Pe la scoala ajungem cand se poate, cum se poate si daca se poate fara, ar fi super. Dar nimic nu e super pe lumea asta.

Descopar ca n-am timp. La propriu, n-am timp. Stau 11 ore plecata de acasa, din care vreo 5h le traiesc in masina, alaturi de alti participanti la trafic mai mult sau mai putin frustati si nesuferiti. In cele mai fericite zile ajung la 6 acasa si sunt un pachet de oase care, la prima adiere, s-ar prabusi de oboseala. Noroc cu pielea.

Vreau la opera, la teatru si la un concert de violoncel. Vreau sa am cu cine merge in locurile astea, pentru ca fac pe dracu’ in patru si-n calorii, doar ca sa ma mai bucur de minunatiile mici ale vietii studentesti. Prin magazine n-am mai intrat de nu stiu cand. Magazine, alea de pe strada, nu din mol. Mol is no fun, ca-s toate acolo si nu mai gusti praful bucurestean. Aveam cateva buticuri ascunse prin care trebuia sa trec (la bursa, biensur! :D), da’ nu mai opresc io la sase seara in centru nici sa ma pici cu ceara!

Prin parcuri nu mai trec, doar pe langa ele. Mi-e dor de o inghetata in parc, ma. Sau de un suc undeva, la sapte seara. Da’ poate chiar daca eu am energie, n-are perechea si ma imbufnez. si tot acasa stau.

Macar de-as putea dormi si acasa, for that matter. Am un referat de facut si ma intreb in ce zi sa ma apuc de el (tre’ predat joia viitoare), in conditiile in care am de mers la nunta tocma’ la Iasi. Abia astept, pe bune, ca n-am fost la Iasi niciodata si m-atrage ideea sa-l vaz macar in trecere, da’ cu referatu’ ce fac? Sau cu hainele care trebuie spalate? Sau cu mancarea cea de toate zilele care chiar nu strica nimanui? Sau cu mine, cu parul, unghiile, pielea si alte detalii care trebuie puse la punct mereu?

I think I need a housekeeper!

Dar ca sa las tonul de vaitacioasa deoparte, ma simt exceptional. La munca e in regula, acasa e bine si cald, cu fetele ma inteleg de minune, iar de ai mei mi-e dor tot timpul. What else is there?

Current Mood: Alarmed & Flirtatious

No stress, my ass.

Am intrat in campul muncii. De o luna si ceva. Am luat si primul salariu si am si cheltuit primul salariu. Fac ce-i sade bine unei chimiste care nu iubeste laboratorul: vanzari! :-j

In w/end am fost la prima nunta din viata mea la care merg fara ai mei si fac parte “din gasca”. Am descoperit de ce femeile isi cara inca vreo doua perechi de pantofi cu ele, cand e vorba de nunti. Am descoperit pe pielea si talpile mele. Aratau frumos sandalutzele mele, insa doar atat, convingandu-ma ca-s bune doar pentru un dans privat si nicidecum oltenesc. Am avut noroc cu cineva care avea papuci in masina. And yes, am purtat rochie de seara cu papuci, ca altfel muream acolo schilodita de dureri.

In alta ordine de idei, cei doi fericiti imi sunt tare dragi mie. Asa de dragi, ca-mi venea sa plang ca o curca vazandu-i asa frumosi si concentrati pe pasii aia de salsa pe care-i pregatisera. Am mai spus…mi s-a parut cel mai firesc lucru care se putea intampla intre ei doi, neexistand alta cale decat casatoria.

Munca imi ofera si satisfactii. Acum is la inceput, invat, fur, asimilez, chestii. Dar intreg drumul catre birou este o adevarata sursa de adrenalina. O ora intreaga, si de varf!, stau in Matizutz si ma rog ca altii sa se fereasca de mine si eu de ei, astfel incat sa ajungem intregi fiecare la treaba lui. Ioi, pai in prima zi am trecut prin toate starile emotionale posibile! De frica sa intorc pe bulivar’, m-am bagat pe strada si am ajuns taman in gura leilor: Piata Victoriei, Romana, Magheru, Pasaj Unirea ratat (aveam impresia ca e pe mijloc, da’ nu-i), deci Piata Unirii. Si asa am trecut de la frica si o inima usoara, la ceva relaxare si putin mai multa siguranta, inapoi la starea de balega de la plecare.

In rest, toate bune. Chiar dubios de bune. Nu prea apuc sa bloghez, ca e cam aiurea sa ma vaza lumea la birou cum tastez de zor pe Wordpress, nu in Excel, mai ales ca in monitoru’ meu se vede peeerfect, oricat as incerca eu sa-l ascund cu scaunul de om important! :>

M-am saturat deja de Blaxy Girls. Sunt bune, da’ e prea mult. Si nu suport melodia aia cu “Your ass is so sweet” sau cam asa ceva. In rahat, daca ma intelegeti…

Current Mood: Esctatic & Flirtatious

Asta apropo de ce spune Buddha intr-o insemnare. Ci si chimistii.

Pe 30 mai am avut Balul de Absolvire. Se anunta demult a fi o chestie cu mare fast si a fost, ce-i drept, doar ca numarul de studenti a fost mult sub asteptari. Acu’ o luna imi raceam gura vorbindu-le despre bal si crestea pipota in mine cand ii auzeam spunand “Vin, cum sa nu vin!”. Numa’ ca ei au vrut mai mult “bere”, decat “vin”, intr-un final.

N-a convenit data, ca restante, ca nu vine nici ala, nici aia, io de ce sa vin, ca n-am bani, ca nu-s io cu din-astea, ca n-am rochie, ca plm! Insa cei care am fost (aproximativ 40 de oameni de la trei serii de studenti - total, da!) ne-am simtit bine. Ne-am pus bine si cu decanu’ si profii care venisera, ne-am dantuit, am facut jdemii de poze, am innebunit pe tocuri si parca s-a creat o legatura intre noi mai misto si mai puternica (sa vorbim si-n termeni chimici, da?) decat in astia 3 ani de facultate. Am fost dezamagita de unii, pe altii i-am inteles. Fiecare cu prioritatile lui. Dar odata termini facultatea…

In rest, mi-e aproape bine. Am nevoie de bani sa-mi cumpar niste substanta pura, ca sa pot face si eu niste analize cantitative la solutia aia din plantuta mea. N-are nimeni vreun acid aristolochic p’acasa? Daca nu, mai bine, ca e cancerigen. Si daca mai auziti pe mamaie sau pe ‘tusha Lenutza ca face ceai de “marul lupului” sau “desagii popii” (ca sa nu zic “coaie” - asa e denumirea, ce vreti?) opriti-o, ca nu face bine. Zvonurile nu bat cercetarile, care cercetari arata clar ca e toxic, mai ales prin administrare continua.

Mi-am ales o tema de zile mari. Interesanta peste masura, dar timp putin pentru ca face treaba ca lumea. Si ma oftic, ca n-avem spectrometru de masa in facultate. Stiu ca nu e clar ce zic aici, dar mai gugaliti si voi.

Incercam sa trag de timp, astfel incat sa pot pune un link catre albumul de poze (cateva poze) de la bal, insa nu-mi iese deloc. Asa ca am sa adaug mai tarziu sau alta data. Sau cand mi se cer. Pana atunci, ma intorc la lumea mea reala si de non-blog. Acum mi-e si jena sa merg la vreo intalnire din-asta cu bloggeri, pentru ca nici nu mai scriu de juma’ de an sau mai bine. Pauza cam lunga…sau poate las de tot, nu stiu. Nu prea as vrea sa-l abandonez, Tudor.

Later Edit: Poze pe flicar!

Current Mood: Bored

A trecut atat de mult timp de cand n-am mai scris, ca a disparut si linku’ de admin din cache sau cum ii zice…stiti voi, acolo unde scrii adresa unui site si tastezi primele trei litere si-ti recunoaste cuvintele, indrumandu-te apoi catre minunatia paginii. Ei bine, Mozilla mea uitase de frenezia de ciocolata in administrare si, pentru o secunda, uitasem si eu parola.

Alexica e bine, atat cat ii permite silueta. Evident, pe primul plan (desi e cam “de fundal” planu’ ala) exista, si nu lipsesc cu nicio desavarsire, morcovii din curu’ domnisoarei ante-metionate, morcovi crescuti regeste cu ocazia unor sesiuni de scarba si a unei licente ce va sa fie obtinute candva, vara asta. Asta daca nu cumva morcovii aia fac mai mult decat sa ocupe loc si copila nu mai stie sa o scoata la capat.

Ce imagine, domnule…

Acelasi sictir ma invaluie, insa in straturi din ce in ce mai groase si parca, oricat de multe dusuri si bai in planet spa-uri as face, senzatia grea a lipsei de satisfactie ramane lipita de mine, ca teflonul de tigaie. Facultate grea, dar si nasoala. Daca mai anu’ trecut incercam sa vad partea misto a lucrurilor, acum nu mai vreau sa vad nimic. Sa scap de Masteru’ ala si-mi bag picioarele in ei, ca intr-un ultim semestru mi-au aratat ca studentu’ nu inseamna nimic, contand doar “norma”. Si sa vezi distractie in urmatorii doi ani…

In afara de astea, m-am mai plimbat, am mai dat o fuga pe la un teatru, ceva opera, l-am vazut pe Bucurenci pe viu si mi-a parut rau ca nu pot sa-i fiu groupie (am o mica sensibilitate pentru el, da?), am mai dat o fuga pe acasa si pe la bunica-mea. Am scapat de copiii de liceu, dupa ce am tinut o ora “strasnica” si inca nu-mi dau seama daca e de bine sau e de rau ce-au spus zapacitii.

Cismigiul e plin de lalele, pacat ca nu am voie sa ma intind printre ele si sa nu ma mai vad de bulbii aia colorati. Cred ca ar fi cel mai frumos refugiu din Bucuresti. Spatele blocului inverzeste si a inceput iar sa intre raza de apus la noi in camera, insa doar dupa ce se izbeste de o fereastra a blocului vecin.

Primavara asta a inceput si cu amoruri simple. Fara scantei din partea mea, multa caldura de la el si cu un rezultat inflacarat in zonele de mijloc. Uneori e mai bine unde e liniste si bataile inimii nu-ti sparg timpanele in zadar. Uneori e mai bine cand primesti si oferi, in egala masura, dar fara focuri si fluturi. Uimitor, poti fi implicat si asa…poti sa te indragostesti si in liniste si poti fi fidel in liniste, fara sa crezi intr-un viitor indepartat.

Mai multe nu povestesc, pentru ca si-asa nu mai simt ca am ce scrie. Poate pentru ca-mi indrept si energiile si-mi eliberez frustrarile in moduri mult mai sportive sau de nespus oricui, poate d-asta imi dispare si linkul din cache. Poate d-asta blogul nu mai e al meu si zbarnaitul mintii se aude in alta parte…

Current Mood: Bored

- primit cadouri multe si frumoase;
- baut joi seara;
- baut vineri seara (dar mai mult) si dansat alaturi de alti 40 de oameni in casa noastra;
- dormit putin, apoi strans prin apartament;
- mai este de baut, lansez invitatii;
- zacut sambata, pana ce seara mi-a adus surprize de ciocolata;
- acum rupta de somn, caci dansat toooata noaptea in Stuf; probabil am sa mai merg, dar cu oameni care sa poata sta in viata pana la rasarit;
- pup!

Current Mood: Flirtatious

- Bai, ce misto e afara! Numai de mers pe la scoala n-am chef! Zambile si ghiocei peste tot, mai ales in mainile tigancilor de la metrou, dar macar nu mai miroase a McDonald’s sau Fornetti.

- Facultatea mea isi bate joc de studenti. Atat de multa inconstienta si nepasare, rar am intalnit. Mi-e groaza daca voi mai da peste prea multi oameni de genu’ asta pe viitor, cred ca o sa-mi iau campii.

- N-am sa inteleg niciodata de ce buzoienii sar de cur in sus cand li se spune ca-s moldoveni. Am inteles, georgrafic vorbind, nu sunteti moldoveni. Sunteti munteni. Sau din Baragan. Sau un oras de sine statator si smecher, ca nimeni nu mai e ca voi. Numa’ sa nu va mai aud cu accentu’ de la Moldova, da? Ce-i asa insulta ca esti moldovean? Nu tot in Romania iti pierzi timpul? Care e problema? Eu sunt valceanca si nu ma supar sa-mi spuna lumea bancuri cu olteni, desi suntem mai aproape de Sibiu, decat de Craiova. Sunt olteanca si gata. Dar nu…buzoienii se supara, domn’e. Ei nu sunt moldoveni, ci buzoieni. Buzoienii si restu’, ca sa ne intelegem!

- Curand mai imbatranesc cu un an. Spre deosebire de anu’ trecut, nu mai numar zilele pana la “impact”. Imi spunea un prieten ca mai am vreo 4-5 ani in care ar vrea sa mi-o traga toti, ca dup-aia vor mai aparea si strambatori de nas. Deh, parca ieri aveam 16 ani…Am sa incep sa vorbesc precum o baba de bloc.

- Mesaj: De ce ti se pare ca scriu despre ciocolata? Te durea sufletu’ sa ma stergi din lista de bloguri? Mai bine nu mai lasai nimic.

- Cineva imi spunea ca Alicia Keys are un concert tocmai de ziua mea…tocmai in Hamburg.

Current Mood: Flirtatious & Playful

alive and kicking, doar ca mi-e lene sa scriu.

Current Mood: Bored