Allicia

Asta apropo de ce spune Buddha intr-o insemnare. Ci si chimistii.

Pe 30 mai am avut Balul de Absolvire. Se anunta demult a fi o chestie cu mare fast si a fost, ce-i drept, doar ca numarul de studenti a fost mult sub asteptari. Acu’ o luna imi raceam gura vorbindu-le despre bal si crestea pipota in mine cand ii auzeam spunand “Vin, cum sa nu vin!”. Numa’ ca ei au vrut mai mult “bere”, decat “vin”, intr-un final.

N-a convenit data, ca restante, ca nu vine nici ala, nici aia, io de ce sa vin, ca n-am bani, ca nu-s io cu din-astea, ca n-am rochie, ca plm! Insa cei care am fost (aproximativ 40 de oameni de la trei serii de studenti - total, da!) ne-am simtit bine. Ne-am pus bine si cu decanu’ si profii care venisera, ne-am dantuit, am facut jdemii de poze, am innebunit pe tocuri si parca s-a creat o legatura intre noi mai misto si mai puternica (sa vorbim si-n termeni chimici, da?) decat in astia 3 ani de facultate. Am fost dezamagita de unii, pe altii i-am inteles. Fiecare cu prioritatile lui. Dar odata termini facultatea…

In rest, mi-e aproape bine. Am nevoie de bani sa-mi cumpar niste substanta pura, ca sa pot face si eu niste analize cantitative la solutia aia din plantuta mea. N-are nimeni vreun acid aristolochic p’acasa? Daca nu, mai bine, ca e cancerigen. Si daca mai auziti pe mamaie sau pe ‘tusha Lenutza ca face ceai de “marul lupului” sau “desagii popii” (ca sa nu zic “coaie” - asa e denumirea, ce vreti?) opriti-o, ca nu face bine. Zvonurile nu bat cercetarile, care cercetari arata clar ca e toxic, mai ales prin administrare continua.

Mi-am ales o tema de zile mari. Interesanta peste masura, dar timp putin pentru ca face treaba ca lumea. Si ma oftic, ca n-avem spectrometru de masa in facultate. Stiu ca nu e clar ce zic aici, dar mai gugaliti si voi.

Incercam sa trag de timp, astfel incat sa pot pune un link catre albumul de poze (cateva poze) de la bal, insa nu-mi iese deloc. Asa ca am sa adaug mai tarziu sau alta data. Sau cand mi se cer. Pana atunci, ma intorc la lumea mea reala si de non-blog. Acum mi-e si jena sa merg la vreo intalnire din-asta cu bloggeri, pentru ca nici nu mai scriu de juma’ de an sau mai bine. Pauza cam lunga…sau poate las de tot, nu stiu. Nu prea as vrea sa-l abandonez, Tudor.

Later Edit: Poze pe flicar!

Current Mood: Bored

A trecut atat de mult timp de cand n-am mai scris, ca a disparut si linku’ de admin din cache sau cum ii zice…stiti voi, acolo unde scrii adresa unui site si tastezi primele trei litere si-ti recunoaste cuvintele, indrumandu-te apoi catre minunatia paginii. Ei bine, Mozilla mea uitase de frenezia de ciocolata in administrare si, pentru o secunda, uitasem si eu parola.

Alexica e bine, atat cat ii permite silueta. Evident, pe primul plan (desi e cam “de fundal” planu’ ala) exista, si nu lipsesc cu nicio desavarsire, morcovii din curu’ domnisoarei ante-metionate, morcovi crescuti regeste cu ocazia unor sesiuni de scarba si a unei licente ce va sa fie obtinute candva, vara asta. Asta daca nu cumva morcovii aia fac mai mult decat sa ocupe loc si copila nu mai stie sa o scoata la capat.

Ce imagine, domnule…

Acelasi sictir ma invaluie, insa in straturi din ce in ce mai groase si parca, oricat de multe dusuri si bai in planet spa-uri as face, senzatia grea a lipsei de satisfactie ramane lipita de mine, ca teflonul de tigaie. Facultate grea, dar si nasoala. Daca mai anu’ trecut incercam sa vad partea misto a lucrurilor, acum nu mai vreau sa vad nimic. Sa scap de Masteru’ ala si-mi bag picioarele in ei, ca intr-un ultim semestru mi-au aratat ca studentu’ nu inseamna nimic, contand doar “norma”. Si sa vezi distractie in urmatorii doi ani…

In afara de astea, m-am mai plimbat, am mai dat o fuga pe la un teatru, ceva opera, l-am vazut pe Bucurenci pe viu si mi-a parut rau ca nu pot sa-i fiu groupie (am o mica sensibilitate pentru el, da?), am mai dat o fuga pe acasa si pe la bunica-mea. Am scapat de copiii de liceu, dupa ce am tinut o ora “strasnica” si inca nu-mi dau seama daca e de bine sau e de rau ce-au spus zapacitii.

Cismigiul e plin de lalele, pacat ca nu am voie sa ma intind printre ele si sa nu ma mai vad de bulbii aia colorati. Cred ca ar fi cel mai frumos refugiu din Bucuresti. Spatele blocului inverzeste si a inceput iar sa intre raza de apus la noi in camera, insa doar dupa ce se izbeste de o fereastra a blocului vecin.

Primavara asta a inceput si cu amoruri simple. Fara scantei din partea mea, multa caldura de la el si cu un rezultat inflacarat in zonele de mijloc. Uneori e mai bine unde e liniste si bataile inimii nu-ti sparg timpanele in zadar. Uneori e mai bine cand primesti si oferi, in egala masura, dar fara focuri si fluturi. Uimitor, poti fi implicat si asa…poti sa te indragostesti si in liniste si poti fi fidel in liniste, fara sa crezi intr-un viitor indepartat.

Mai multe nu povestesc, pentru ca si-asa nu mai simt ca am ce scrie. Poate pentru ca-mi indrept si energiile si-mi eliberez frustrarile in moduri mult mai sportive sau de nespus oricui, poate d-asta imi dispare si linkul din cache. Poate d-asta blogul nu mai e al meu si zbarnaitul mintii se aude in alta parte…

Current Mood: Bored

- primit cadouri multe si frumoase;
- baut joi seara;
- baut vineri seara (dar mai mult) si dansat alaturi de alti 40 de oameni in casa noastra;
- dormit putin, apoi strans prin apartament;
- mai este de baut, lansez invitatii;
- zacut sambata, pana ce seara mi-a adus surprize de ciocolata;
- acum rupta de somn, caci dansat toooata noaptea in Stuf; probabil am sa mai merg, dar cu oameni care sa poata sta in viata pana la rasarit;
- pup!

Current Mood: Flirtatious

- Bai, ce misto e afara! Numai de mers pe la scoala n-am chef! Zambile si ghiocei peste tot, mai ales in mainile tigancilor de la metrou, dar macar nu mai miroase a McDonald’s sau Fornetti.

- Facultatea mea isi bate joc de studenti. Atat de multa inconstienta si nepasare, rar am intalnit. Mi-e groaza daca voi mai da peste prea multi oameni de genu’ asta pe viitor, cred ca o sa-mi iau campii.

- N-am sa inteleg niciodata de ce buzoienii sar de cur in sus cand li se spune ca-s moldoveni. Am inteles, georgrafic vorbind, nu sunteti moldoveni. Sunteti munteni. Sau din Baragan. Sau un oras de sine statator si smecher, ca nimeni nu mai e ca voi. Numa’ sa nu va mai aud cu accentu’ de la Moldova, da? Ce-i asa insulta ca esti moldovean? Nu tot in Romania iti pierzi timpul? Care e problema? Eu sunt valceanca si nu ma supar sa-mi spuna lumea bancuri cu olteni, desi suntem mai aproape de Sibiu, decat de Craiova. Sunt olteanca si gata. Dar nu…buzoienii se supara, domn’e. Ei nu sunt moldoveni, ci buzoieni. Buzoienii si restu’, ca sa ne intelegem!

- Curand mai imbatranesc cu un an. Spre deosebire de anu’ trecut, nu mai numar zilele pana la “impact”. Imi spunea un prieten ca mai am vreo 4-5 ani in care ar vrea sa mi-o traga toti, ca dup-aia vor mai aparea si strambatori de nas. Deh, parca ieri aveam 16 ani…Am sa incep sa vorbesc precum o baba de bloc.

- Mesaj: De ce ti se pare ca scriu despre ciocolata? Te durea sufletu’ sa ma stergi din lista de bloguri? Mai bine nu mai lasai nimic.

- Cineva imi spunea ca Alicia Keys are un concert tocmai de ziua mea…tocmai in Hamburg.

Current Mood: Flirtatious & Playful

alive and kicking, doar ca mi-e lene sa scriu.

Current Mood: Bored

anda: eu nici nu mai stiu sa mi-l reprezint in cap
eu: a trecut, vara
anda: da…o sa ramana mereu acolo
eu: a trecut, dar pentru ca nu-i nimeni acum, ai impresia ca e tot el
eu: ei, ramane, ca doar fuse primu’
eu: ce? la mine “the guy” n-o fo’ prima iubire? ca o fo’ prima iubire pe bune
eu:
anda: sa-i ia naiba
anda: si asta doar pt ca au fost primii!

Current Mood: Playful

eu: love u, donk
eu: >:D<
vara: love you back
vara: >:D<

Current Mood: Cool

Yay! Tema noo, flori multe, primavaratice…asa, ca mine, ca tot primavara am iesit si eu. Probabil mai apar schimbari, inca nu m-am obisnuit cu toate cele, care cele is mai multe decat inainte. Stiti voi, cu cat sunt mai multe butoane, cu atat seman mai mult cu un vitzel uitandu-ma la ele.

Si ce-am mai facut? Am dat un partial, cateva colocvii, maine un examen…ce sa mai zic, nu ma plictisesc cu chimia in bratze, in suflet si-n injuraturi. Tot legat de scoala mai spun ca ma stresez din ce in ce mai putin, pur si simplu invatz. Nu-mi mai e frica nici de Dracu’, d-apoi de vreun examen. Or fi si chestii mai nashpa decat sa nu intru in licenta.

Am facut pe profesoara. De chimie. La clasele a zecea si a unspea, la unul dintre liceele “high-class” din capitala. Evident, nimeni nu invata nimic. Ma rooog…n-a fost rau, dar nici exceptional. Credeam ca e floare la ureche sa vorbesti cu niste pusti, insa am observat ca daca nu esti sigur pe materie, n-ai cum sa bati campii, pentru ca nu e ca si cum ai povesti despre bloguri. Si-i greu si nashpa, ca se uita toti la tine si au fetze de oameni care te aud, dar nu te asculta. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca experienta face totul. Prima data mi-a fost greu, ca vroiam sa fiu ca Gina (profa de romana din liceu), adica mai funky si misto, dar m-au trecut niste senzatii tare dubioase. A doua oara am fost “mai profesoara” putin.

Ah…dar erau dragalasi. “Doamna profesoara, colegul meu vrea sa sti ce zodie sunteti”; “Cati ani aveti?”; “Cand mai veniti?” etc. Si cum te saluta pe coridor. :))

In rest, n-am niciun fel de viata care sa va intereseze prea mult. Exista potentiali masculi, insa totul ramane un “joc de oameni mari dezamagiti” care pe mine ma lasa tablou, ca nu inteleg nimic din ce se petrece. Pe de alta parte, tineretea si ambitia altuia ma pune pe mine in pozitie defensiva si n-am fost niciodata asa, cu niciun om, ever! Nashpa si cu surprizele astea.

Si ca sa inchei in aceeasi nota vesela, sper ca va place cum am amenajat (multumiri lu’ Misu), sper ca vedeti ca in dreapta o sa fie si muzici si sper ca ma iubiti la fel de mult!

Current Mood: Cool & Esctatic & Playful

Sunt o bestiala. Am un unchi care ma iubeste si care, desi racit cobza, a venit sa ma care din Militari, pana la usa apartamentului. Pe mine, pe Hipopotam 1 si pe Hipopotam 2, plus umbrela visnie.

Iar orasul mi s-a parut sublim. Mai bine ca e zapada, mai sta lumea si in casa si mediteaza la ale sufletului, nu numai la “ce oras de cacat” e asta. Ca te si saturi sa-ti injuri patria, uneori mai ajungi sa te gandesti si la tine, la familie si la ce faci tu pentru patrie, nu?
Sunt intr-o dispozitie distractiva. Pazea, sa nu te pricopsesti cu alte sms-uri.

Si repet…orasul e sublim! Parcarea jegoasa din spatele blocului n-a aratat niciodata mai bine ca acum, cand e alba complet; zapada straluceste, in ciuda frigului de-ti taie fatza; rablele abandonate sunt albe, iar absolut orice masinarie, plugushor, Oltcit sau Audi de culoare rosie, acoperite cu zapada, mi-l aduc pe Mos Craciun in cap, desi abia ce-a plecat! Pai cum sa nu te bucuri de asa ceva?
Iar sfatul meu ar fi sa nu ne plangem de zapada de acum, macar e toata compacta, scartaie sub picioare si mai-mai ca m-as duce cu sania sa-mi fac abonament la RATB, asa de vesela e privelistea…Ci sa ne gandim ca, dupa un inghetz crunt, zapada se va topi. Sa vezi atunci Bucuresti inundat, mocirlit si jegos, balti si masini stropitoare de ape murdare. Atunci da, am sa inteleg orice furie.

In seara asta am primit un cadou care, daca ma gandesc bine, mi-a adus cea mai mare bucurie din ultimele cateva luni.

Multumiri.