Allicia

Am un administrator de net bleg, precum o frunza de salcam. De-as gasi o vaca dispusa sa lase o balega peste el (pentru cunoscatori), as fi deosebit de fericita, incantata si extaziata. Netu’ merge prost din timpuri imemoriale, insa micutul nostru blond (no shitting) zambeste tamp cand fac gura ca e picat, ca mai mult sta, decat sa mearga, ca nu anunti pe data de 3 ca tai netu’ daca nu platesti pana pe 3, ca daca mai pui vreun anunt la avizier, schimba-i dracu’ fontu’ si pune niste semne de exclamare ca sa vaz si eu ca e altceva acolo si nu aceeasi poveste prost redactata. High-lighters FTW!!!

D-asta n-am scris o saptamana, ca ma hotarasem sa nu-mi tac fleanca in nicio zi. Urat.

Cu licenta sa zicem ca ajung undeva, dar nu prea departe. Ne-am coit azi prea mult sa facem o treaba si tot maine facem un prapadit de TLC (cromatografie in strat subtire - chestie tare simpatica, sa vezi cum migreaza clorofilele si aminoacizii :D). Si balonul meu cotat de 100…ori nu era bine cotat, ori forte supranaturale mi-au supt din solutie.

Si ca sa fie treaba, treaba si noaptea de vara, noapte de vara, in camera a intrat si o insecta din-aia inofensiva de noapte, pe numele ei “fluture”, cu aripi mari, maronii si dezgustatoare. Presupun ca e clar ca-mi displac mai mult decat administratorii blonzi de net. Yuk FTW!!!

Ah…si am uitat sa zic…Sunt absolventa. Nu licentiata, doar absolventa. Si mi-am schimbat la CV “part time” in “full time”, la rubrica “tip job”…gen. Mi-ar placea sa fac multe lucruri in afara de chimie, da’ mi s-a taiat de scoala intr-un fel nesimtit. De invatat, mai bine spus. Nu mai pot sa retin, nu mai pot sa redau fara sa inteleg (se practica, mai ales la liceu si-n anu’ I de facultate), nu mai pot “scoala” :).

Si, Ioane, is suparata ca iar o venit vara si-mi stau rochiile in dulap. Pana nu sandale, nu rochii.

* Cand ne vedem, va spun bancul.

Current Mood: Angry

Stiu ca stiti, da’ va mai zic odata. Dau licenta, la dracu’!!!!!

M-am apucat. De extras, de parte practica, cu mainile de par; sunt in perioada de pre-panica, dupa cum ii spuneam Andrei. Cred ca pe la sfarsitul saptamanii am sa intru full in extazul licentian, pana atunci imi permit sa o mai frec putin aiurea si sa ma cert cu amicu’_ca nu raspund la telefon.

Ma scuzi, eram ocupata sa lansez niste picaturi de otrava (si de infuzie din plantutza mea!) pe vreo 48 de tipuri de virusi. 48!!! 48 de tulpini atacate cu 9 substante (de sinteza sau naturale). Adica 432 de spoturi, 432 de hartii de filtru mici cat o baterie de ceas AG13 de pus pe placile alea virusate si de 432 de ori a trebui sa sterilizez o penseta. Pensa, ma rog, ca era mai mare.

Si mi-era sete, foame, tigara, mi-era de toate, dar doar de unul, insa eram blocata in the middle of no supermarkets/minimarkets/patiserii, in Gradina Botanica. Liniste ca-n codru acolo. Frumos ca-n parc. Si asa de putina lume…Mai vezi un grup de elevi de clasa a doua ca se invart prin zona, facand mare zarva si strigand dupa doamna invatatoare. Sunt in excursie. Ca la fel am fost si noi.

Iar in seara asta miroase a gogosi prin camin. Niste baieti veseli de la etaju’ 5 se tot si ne tot intreaba de unde vine mireasma, din ce bucatarie, dar nu le raspunde nimeni, decat mirosul strengar de gogosi. Acu’ mi-e pofta. Si de clatite. De piersici zemoase. De mere acrisoare, de vara. De Aloma cu fulgi de ciocolata si sirop de visine. De zmeura. De pere dulci. De vara, probabil.

Current Mood: Flirtatious

Asta apropo de ce spune Buddha intr-o insemnare. Ci si chimistii.

Pe 30 mai am avut Balul de Absolvire. Se anunta demult a fi o chestie cu mare fast si a fost, ce-i drept, doar ca numarul de studenti a fost mult sub asteptari. Acu’ o luna imi raceam gura vorbindu-le despre bal si crestea pipota in mine cand ii auzeam spunand “Vin, cum sa nu vin!”. Numa’ ca ei au vrut mai mult “bere”, decat “vin”, intr-un final.

N-a convenit data, ca restante, ca nu vine nici ala, nici aia, io de ce sa vin, ca n-am bani, ca nu-s io cu din-astea, ca n-am rochie, ca plm! Insa cei care am fost (aproximativ 40 de oameni de la trei serii de studenti - total, da!) ne-am simtit bine. Ne-am pus bine si cu decanu’ si profii care venisera, ne-am dantuit, am facut jdemii de poze, am innebunit pe tocuri si parca s-a creat o legatura intre noi mai misto si mai puternica (sa vorbim si-n termeni chimici, da?) decat in astia 3 ani de facultate. Am fost dezamagita de unii, pe altii i-am inteles. Fiecare cu prioritatile lui. Dar odata termini facultatea…

In rest, mi-e aproape bine. Am nevoie de bani sa-mi cumpar niste substanta pura, ca sa pot face si eu niste analize cantitative la solutia aia din plantuta mea. N-are nimeni vreun acid aristolochic p’acasa? Daca nu, mai bine, ca e cancerigen. Si daca mai auziti pe mamaie sau pe ‘tusha Lenutza ca face ceai de “marul lupului” sau “desagii popii” (ca sa nu zic “coaie” - asa e denumirea, ce vreti?) opriti-o, ca nu face bine. Zvonurile nu bat cercetarile, care cercetari arata clar ca e toxic, mai ales prin administrare continua.

Mi-am ales o tema de zile mari. Interesanta peste masura, dar timp putin pentru ca face treaba ca lumea. Si ma oftic, ca n-avem spectrometru de masa in facultate. Stiu ca nu e clar ce zic aici, dar mai gugaliti si voi.

Incercam sa trag de timp, astfel incat sa pot pune un link catre albumul de poze (cateva poze) de la bal, insa nu-mi iese deloc. Asa ca am sa adaug mai tarziu sau alta data. Sau cand mi se cer. Pana atunci, ma intorc la lumea mea reala si de non-blog. Acum mi-e si jena sa merg la vreo intalnire din-asta cu bloggeri, pentru ca nici nu mai scriu de juma’ de an sau mai bine. Pauza cam lunga…sau poate las de tot, nu stiu. Nu prea as vrea sa-l abandonez, Tudor.

Later Edit: Poze pe flicar!

Current Mood: Bored

Veneam de la tara cu ai mei cand o tipa m-a sunat sa-mi spuna ca nu am intrat la Litere. A fost cel mai lung drum catre casa si i-am urat cel mai tare pe ai mei atunci, pentru ca nu m-au lasat sa ma linistesc si m-au trimis sa fac cumparaturi, cu lacrimi in ochi. Taica-meu nu-mi vedea fata pentru ca era prea ocupat sa comenteze de ratarea mea, ca sa-i zic asa.

Asa ca am ramas la Chimie, la Universitate. In primul semestru mi s-a parut ca cineva isi cam bate joc de mine, pentru ca vedeam ca nu am ce sa caut acolo si toti cei care ma cunosteau atunci imi spuneau la fel si ma trimiteau sa dau la alta facultate. Dar n-am vrut. Am zis ca pot sa o termin, am vazut ca poate fi si interesanta, nu doar grea. Sigur am continuat si pentru ca m-am inteles exceptional cu colegii mei, pentru ca fetele mele m-au ajutat mult sa imi aduc aminte cum e sa inveti si sa intelegi chimia. Daca nu era complementaritatea asta intre noi, plecam demult.

In felul acesta au trecut 3 ani. Vinerea trecuta am dat ultimul examen si l-am luat si p’ala. Restante n-am mai avut din anul I si mi-am pastrat bursa tot de atunci, asa cum am putut, la limita uneori. Anul III a fost mai deosebit, din multe puncte de vedere. In anul terminal am intrat mult in contact cu conducerea, pentru ca trebuia sa fiu prezenta la Consilii si sa-mi reprezint colegii.

Am vazut multe orgolii si multa nepasare, cand e vorba de student si ceea ce-i trebuie lui. Sistemul Bologna exista pe hartie, pentru ca nu reusesc prea multi sa se adapteze la el. Si aici nu vorbesc doar de profi, ci si de studenti. Mentalitatea e aceeasi: mai bine ne dicteaza, decat sa discutam, mai bine lasa-l sa predea inca odata ceva ce deja am facut, decat sa ne pomenim ca ne da la examen si n-am repetat.

In acelasi timp, am inteles si neputinta profilor de a face ceva bun si de a preda eficient. Facultatea are datorii, pentru ca nu se lucreaza doar cu pixuri. Substantele sunt scumpe, sticlaria si aparatura nu mai zic, iar chimia se invata in laborator, nu doar pe tabla. Sistemul de invatamant, legislatia mai exact, nu functioneaza preferential pentru facultati cu profil tehnic sau uman. Sunt pusi toti la gramada, dar domeniile sunt diametral opuse.

Sistemul obliga ca fiecare profesor sa aiba un anumit numar de ore, de norme, la un anumit numar de studenti. Asta e o chestie care merge la Sociologie, la Litere, la Geografie si altele, unde numarul de studenti depaseste mia. Insa la Chimie, Fizica, Biologie nu mai vin oameni, pentru ca orizonturile par inchise. Si astfel, facultatea e obligata sa aiba multi studenti, motiv pentru care nu se mai da examen de admitere, in speranta ca vin cat mai multi. Cat mai multi nu inseamna cat mai buni. Tot puncte aduce si numarul de absolventi si d-aia ajung sa iasa pe piata muncii tot soiul de “chimisti” total nepregatiti si neaflati in contact cu realitatile domeniului.

Mai mult, pentru a avansa in cariera academica, trebuie sa ai cursuri, sa ai studenti la licenta, sa tii conferinte, sa publici articole, sa ai proiecte. Toate astea aduc bani. Si de aici, plus cele de mai sus, se nasc frustrari si orgolii intre catedre, intre profesori. Fiecare-si vrea osu’, vrea sa aiba cat mai multe cursuri, cat mai multi studenti la Master, cat mai, cat mai. E de inteles, nu zic nu, dar de multe ori interesul studentului este lasat deoparte, in favoarea “normelor”.

Anul acesta, din cate mi s-a spus, a fost prima data cand studentii au fost activi in Consiliu, cand tuturor le-a fost teama de noi si de voturile noastre si cand ne-au vazut ca existam si dam din coate. Anul acesta unii profesori se intrebau de ce avem drept de vot si ne-au spus clar ca “studentul nu ne intereseaza”. Anul acesta mi-am pierdut respectul pentru profesori, ca un intreg, pentru ca luati individual, sunt oameni de exceptie majoritatea. Atat profesional, cat si uman. Unii ne-au sustinut, altii nu; cu multi am comunicati bine, cu altii mai putin; unii sunt misto, dar intregul este format din poli de acelasi semn si se resping, nu se pot intelege cum trebuie pentru a face treaba buna.

Nu am regrete inca. Am terminat, intr-un fel sau altul. Uneori sunt incantata de ceea ce am vazut si am invatat, alteori dezamagita de unele abordari.

Chimia e frumoasa, oricat de chinuiti ati fost voi prin liceu si n-ati vazut sau nu vi s-a aratat cum trebuie. Dar perspectivele mele sunt…nu prea sunt, mai ales fara Master. Incepand de la mentalitatea acelora care ma intreaba “Da’ tu ce faci cu chimia? Te faci profesoara?”, pana la societatea bucuresteana (pentru ca aici vreau sa raman) care e de consum, neproducandu-se nimic, imi limiteaza avantul si ma indeamna in alte directii. Chimia nu te face profesor, sa fiu clara. Cine stie chimie, nu trebuie neaparat sa fie si bun pedagog. Si chimia de liceu este apa chioara, pe langa ce se face in lume. Ati fi uimiti sa vedeti ce face un chimist sau un biochimist sau ce se poate face intr-un laborator.

Cat despre posibilitati de angajare…reprezentantii medicali sunt destul de bine platiti. Se poate lucra in cercetare, dar asta nu poate sa faca oricine. Laboratoarele de analize si nu numai au devenit atat de dotate, incat nu mai e nevoie de un chimist, ci e de ajuns un tehnician sa apese pe un buton si sa faca niste solutii sau mai stiu eu ce sarcina din-asta usoara, aproape nedemna de un chimist pasionat. Mai e posibilitatea sa faci ceva independent, dar asta in timp si cu multi bani. Eu ma plang aici de perspectivele unui tanar.

Si da, mai poti pleca din tara. Unde chimia se face la alt nivel, unde caminele nu arata ca-n Grozavesti, unde nu mai titrezi cu biureta manuala si ai pipete digitale, unde nu faci economie de substante si asa mai departe, cand e vorba de studiile de licenta. Si daca e sa te angajezi, salariile sunt bunicele, iar conditiile de lucru pe masura.

Dar eu nu vreau sa plec. Decat in vacanta. Vreau sa-mi fac treaba aici si sa vad ca macar folia de la medicamente se fabrica la noi, nu e si aia importata; sa vad un interes fata de stiinta si recunosterea ei. Nu-s nascuta pentru Doctorat sau cercetare, insa e pacat de cei care pot si care vor sa faca asa ceva. N-ai de unde sa stii ce geniu se naste in cartier si cum, in timp, iti poate gasi solutii cand e vorba de poluare, sanatate si confortul personal.

Current Mood: Confused

…mancam flori de salcam. Eu, vecinele, caprele, toata lumea se indulcea nefiresc cu florile de salcam din fata portii vecinului. De cativa ani i-a taiat si a ramas un loc de parcare.

…visam sa fiu pictorita. Asa ca mi-au pus ai mei creionul si pensulele in mana si m-am jucat de-a pictorita pana cand s-a lasat jocul de mine si n-am mai putut face nimic. Cele mai recente figurine sunt cele spoite pe peretii camerei si desupra aragazului, vechi de anul trecut.

…alergam desculta pe drum. Si, Doamne, ce-as mai alerga iar. Nu prin iarba, ca e prea “in trend” sa iti doresti sa pasesti descult in iarba, ci pe drumul pietruit, cu bucatele de roca nimicita intepandu-ma din calcai, pana in ceafa. Imi scartaiau dintii de durere, dar fugeam ca dupa fluturi, ca dupa sperante. Acum m-as descalta mereu, chiar si pe asfaltul bucurestean, doar pentru ca tocurile si mersul pe jos imi chinuie gleznele de prea multe ori pe zi.

…ma urcam pe scaun, peste care puneam tratatele maica-mii de chimie, ca sa ajung la dulap, sus. La faceam pachet si aveam doi metri. Acum stau cu ele in brate si-mi terciuie neuronii.

…fugeam dupa carute, pe drum. In verile traite la bunica-mea, cand pana si timpul murea de cald, ne agatam 4-5 copii de teava din spatele carutelor trase de un singur cal si ne plimbam pana in coasta. Uneori aveam noroc si ne intorceam tot pe caruta pana acasa, alteori mergeam cei 300m pe jos.

…umblam mult, strigam pe masura si aveam o “nestare” care acum compenseaza comoditatea care m-a cuprins si de care ma lupt sa scap.

Saptamana asta a fost de final. Final de facultate, adica. Nu am terminat examenele, abia acum incepe sesiunea si abia dupa asta dau licenta, so there’s more to come. Dar a fost ultima data cand am dat colocvii in calitate de shtudenta sau cand am fost la vreun curs. De la anu’ am sa fiu “masteranda”, ca deh, altfel nu se poa’.

Joia asta m-am dus special la scoala spre a ma prezenta la un curs deloc drag mie, in ideea ca e ultima data cand o sa stau sa alerg dupa slide-uri, iar slide-urile pe ecran. Insa in aceeasi idee, profa n-a avut chef de noi. Asa ca ultima mea zi de shtudenta a trecut aiurea.

Intr-adevar, mai sunt hopuri, da’ nu inseamna nimic pe langa ce a fost si ce o sa mai urmeze. Parca ieri plangeam pr blog ca n-am ce cauta la Chimie si ca vreau Jurnalism. Si uite-ma ca am terminat-o si p’asta. Toanta sa fiu sa nu iau licenta. Dar astazi se pare ca oricine e in stare sa faca treaba asta, chiar si in chimie.

Si gata. De acu’ incepe greu’.

Current Mood: Bored

A trecut atat de mult timp de cand n-am mai scris, ca a disparut si linku’ de admin din cache sau cum ii zice…stiti voi, acolo unde scrii adresa unui site si tastezi primele trei litere si-ti recunoaste cuvintele, indrumandu-te apoi catre minunatia paginii. Ei bine, Mozilla mea uitase de frenezia de ciocolata in administrare si, pentru o secunda, uitasem si eu parola.

Alexica e bine, atat cat ii permite silueta. Evident, pe primul plan (desi e cam “de fundal” planu’ ala) exista, si nu lipsesc cu nicio desavarsire, morcovii din curu’ domnisoarei ante-metionate, morcovi crescuti regeste cu ocazia unor sesiuni de scarba si a unei licente ce va sa fie obtinute candva, vara asta. Asta daca nu cumva morcovii aia fac mai mult decat sa ocupe loc si copila nu mai stie sa o scoata la capat.

Ce imagine, domnule…

Acelasi sictir ma invaluie, insa in straturi din ce in ce mai groase si parca, oricat de multe dusuri si bai in planet spa-uri as face, senzatia grea a lipsei de satisfactie ramane lipita de mine, ca teflonul de tigaie. Facultate grea, dar si nasoala. Daca mai anu’ trecut incercam sa vad partea misto a lucrurilor, acum nu mai vreau sa vad nimic. Sa scap de Masteru’ ala si-mi bag picioarele in ei, ca intr-un ultim semestru mi-au aratat ca studentu’ nu inseamna nimic, contand doar “norma”. Si sa vezi distractie in urmatorii doi ani…

In afara de astea, m-am mai plimbat, am mai dat o fuga pe la un teatru, ceva opera, l-am vazut pe Bucurenci pe viu si mi-a parut rau ca nu pot sa-i fiu groupie (am o mica sensibilitate pentru el, da?), am mai dat o fuga pe acasa si pe la bunica-mea. Am scapat de copiii de liceu, dupa ce am tinut o ora “strasnica” si inca nu-mi dau seama daca e de bine sau e de rau ce-au spus zapacitii.

Cismigiul e plin de lalele, pacat ca nu am voie sa ma intind printre ele si sa nu ma mai vad de bulbii aia colorati. Cred ca ar fi cel mai frumos refugiu din Bucuresti. Spatele blocului inverzeste si a inceput iar sa intre raza de apus la noi in camera, insa doar dupa ce se izbeste de o fereastra a blocului vecin.

Primavara asta a inceput si cu amoruri simple. Fara scantei din partea mea, multa caldura de la el si cu un rezultat inflacarat in zonele de mijloc. Uneori e mai bine unde e liniste si bataile inimii nu-ti sparg timpanele in zadar. Uneori e mai bine cand primesti si oferi, in egala masura, dar fara focuri si fluturi. Uimitor, poti fi implicat si asa…poti sa te indragostesti si in liniste si poti fi fidel in liniste, fara sa crezi intr-un viitor indepartat.

Mai multe nu povestesc, pentru ca si-asa nu mai simt ca am ce scrie. Poate pentru ca-mi indrept si energiile si-mi eliberez frustrarile in moduri mult mai sportive sau de nespus oricui, poate d-asta imi dispare si linkul din cache. Poate d-asta blogul nu mai e al meu si zbarnaitul mintii se aude in alta parte…

Current Mood: Bored

Angajatorii de top ma vor, dar nu ma vor. Posturile de chimisti sunt undeva ascunse in fundul unui laborator, ca majoritatea joburilor disponibile erau pe management/marketing/vanzari/etc. Doar 2-3 firme pareau mai deschise si ascultatoare la ce intrebari aveam… in rest, bafta. Deci mai stau vreo 10 ani in scoala, cum spuneam in alta insemnare.

Targul Educatiei a fost sarac in elevi. Acum doi ani n-aveam loc, anul acesta puteam face roata in holurile alea si cred ca mai mult s-au distrat si s-au jucat studentii de la standuri, decat elevii. In orice caz, multi au ajuns la spartul targului (la propriu). Pacat, pentru ca multe facultati au avut pregatite chestii misto, pana si Chimia. Cei de la Istorie si-au prezentat standul sub forma unui castel si au fost si costumati, iar Biologia avea numai baieti verzi. Sociologia&Asistenta sociala, violet toti, au fost smecheri tare, aducand un Kawasaki acolo si pe Alina Sorescu. Fizica avea un bec fain in care se forma plasma, iar filozofii, ca in fiecare an, au dat peste nas multora, prin costume si idei. Din pacate, FJSC n-a avut o prezenta remarcabila (fata de alti ani) si tot asa pot spune si despre Stiinte Politice. Cat despre Chimie…ne-am jucat cu substante colorate, ca pentru alte chestii de ne trebuiau nu stiu cate avize.

ASUB a organizat un concert Iris si Mircea Vintila, in seara asta (duminica), in parcarea din Grozavesti. Fugiti acolo si nu ratati, ca eu ma duc la “Auditia”, la Teatrul de Comedie.

Si ca tot vorbesc de teatru, intreb si eu, ca om normal si cu preocupari deloc iesite din comun…de ce cred unii ca-ti trebuie o anumita stare pentru a vedea o piesa de teatru? De acord, nu-i un film, dar nici un joc logic sau mai stiu eu ce eveniment care sa-ti solicite prea multi neuroni. Poate nu inteleg eu prea bine, dar ma mai duc la teatru intocmai ca sa ma relaxez si sa mai rad, daca se poate, si in niciun caz nu ratez vreo ocazie, doar pentru ca-s “obosita”. La dracu’, parca tocmai atunci inteleg mai bine piesa si o apreciez mai mult.

Ma pregatesc, deci…Au revoir.

Current Mood: Happy

Nici nu se termina saptamana trecuta, ca ma trezesc deja ca fac planuri pentru saptamana viitoare. Si de scos acizi de prin plantutze dubioase tot nu m-am apucat. Momentan sunt ocupata peste masura cu imposibilitatea de a-mi organiza eficient timpul…si cu delasarea, de ce sa nu recunosc?

Saptamana asta stiu ca am un examen. Si mai stiu ca sunt doar 4 cursuri, iar eu am doar doua. Norocul meu ca le am p’alea grele si naspa, nu ca_chimia-fizica ar fi usoara si frumoasa…Asadar, miercuri si joi seara nu exist decat pentru fotochimie. O sa ma plictisesc crunt.

Iar pe w/end voi fi imbracata in rosu la TEDU, cu un scris pe tricou pe masura fondurilor alocate! :-D. In alta dupa-masa, am sa dau o raita pe la Angajatori de Top, sa vad daca ma vrea careva p’acolo, daca ne vrem reciproc sau daca mai stau 10 ani prin scoala. Si tot pe w/end (de fapt, de joi) imi doresc sa-mi fac timp si sa inghit ceva cultura, ca e ASUBfest-u’. Partea care nu-mi place e ca tot ce-mi pare interesant e joi, iar examenul de care povesteam e vineri. Bull!

Tot in w/end (ca sa vezi ce wonder woman ma cred) imi ajut o prietena pentru un alt examen. Am sa stiu glucidele cat oi trai, fi-r-ar sa fie! Numa’ de structura si Huckel sa nu ma intrebe nimeni, ca nu mai stiu nimic din alea. Cel mai fericit moment de sesiune a fost anu’ trecut, cand am luat cel mai cel dintre examenele unui viitor/potential chimist: Chimie-fizica si structura!

Acestea fiind aiurea povestite, ma intorc la plapumica mea si las toate pliantele si textele deoparte, ca maine am scoala. Teoretic de la 8, practic de la 10. Mai vorbim…

Current Mood: Flirtatious & Playful

Cica am luat 10 la examenu’ ala. Inca mai astept ora potrivita pentru a da un telefon, sa ma conving, ca nu cumva sa faca Madulina misto de mine.

Ma, sa n-aveti impresia ca nu ma pot evalua sau ca-s genu’ ala de copchil care spune “Vai, n-am facut nimic!”, dar ia 12. Nu…Eu am scris la examen ce am stiut si cat se poate de corect, dar n-am scris tot. Iar aici e o chestie care tine de toanele profesorului.

Si doar Ioana si-a exprimat dorinta de a bea cu mine! Acum am inchis taraba, nashpetilor.

Current Mood: Cool & Flirtatious