Allicia

In fiecare an de studentie, in sesiune am ramas in Bucuresti. Chiar daca am avut suficiente zile intre examene, cred ca doar de doua ori m-am dus sa invat acasa. Prea multa bataie de cap cu drumurile, plus ca aici le am pe fete, care ma ajuta mult.

Ideea e ca dupa o luna de sesiune si stres, examene, griji si multa cafea, multe tigari, dar somn putin…dupa atata timp simt un dor de casa de nestapanit. Mi-e dor de ai mei de mor, asa de mult imi lipsesc, ca le trimit mesaje sa le spun asta. And I’m a cold person, in general. That’s what they say…

Nu stiu de ce sunt atat de legata de casa. Pe langa dependenta financiara, vad ca am o dependenta sufleteasca si, desi e fireasca, la mine pare mai puternica decat in cazul oricui cunosc. Mi-e drag sa stau de vorba cu ei, sa ne ciondanim sau sa radem unii de si cu altii. Pentru ca, intr-adevar, atmosfera din familia mea e extrem de linistita. Am avut un camin linistit…

A trebuit sa ajung in Bucuresti, departe de ei, sa-mi dau seama cat de norocoasa sunt din acest punct de vedere. Am cunoscut oameni care nu au aceeasi atitutine calda fata de familie sau care nu au o familie intregita, de altfel. Abia acum imi dau seama ca am avut un camin aproape ideal. Am fost rasfatata peste masura, insa am fost tinuta din scurt rau de tot. Plecam fara sa stie prin discoteci si sa n-aveti impresia ca saream pe geam, ca stau la etajul sapte. Dispaream cand nu erau ei acasa si nu lasam nicio urma. Dar am mers de vreo trei ori si mi s-a taiat. Asa cum imi ziceau si ei, “n-am pierdut nimic”.

Nu i-am vazut niciodata certandu-se. Nici nu se pune problema de violenta, nici macar verbala. Doar eu ce-mi mai luam o palma peste ochi, meritand sau nu. Dar copiii mereu platesc pentru greselile celor mari, chit ca n-au vina. N-a fost niciodata galagie in casa, dimpotriva. Tata ii mai aduce maica-mii flori sau ii mai cumpara ceva dulce. Sunt frumosi cand pleaca “prin oras”, aranjati, mama la bratul lui si tata mandru ca un cocos. Si-mi place ca se mai pupa din cand in cand. Si ca taica-meu mereu ne spune cat ne iubeste. Amandoi imi spun ca ma iubesc.

Probabil d-asta am si o idee foarte clara despre cum vreau sa fie familia mea, despre cum ar trebui sa fie. Sper sa am noroc…Am spus de multe ori ca pentru mine familia si caminul inseamna totul, ca nu concep ideea racelii in casa sau a indiferentei, a sotului caruia nu-i pasa sau a sotiei care sta doar de ea si uita de ceilalti, inclusiv de copii. Familia e totul.

Si mi-e dor rau de ai mei…Am scris un text prea lung si aproape lacrimogen, insa sunt lucruri la care ma gandesc tot mai des in ultima vreme, ca ma simt tare singura…Iar. Mereu trag spre casa cand nu mi-e bine.

Current Mood: Confused