Allicia

…mancam flori de salcam. Eu, vecinele, caprele, toata lumea se indulcea nefiresc cu florile de salcam din fata portii vecinului. De cativa ani i-a taiat si a ramas un loc de parcare.

…visam sa fiu pictorita. Asa ca mi-au pus ai mei creionul si pensulele in mana si m-am jucat de-a pictorita pana cand s-a lasat jocul de mine si n-am mai putut face nimic. Cele mai recente figurine sunt cele spoite pe peretii camerei si desupra aragazului, vechi de anul trecut.

…alergam desculta pe drum. Si, Doamne, ce-as mai alerga iar. Nu prin iarba, ca e prea “in trend” sa iti doresti sa pasesti descult in iarba, ci pe drumul pietruit, cu bucatele de roca nimicita intepandu-ma din calcai, pana in ceafa. Imi scartaiau dintii de durere, dar fugeam ca dupa fluturi, ca dupa sperante. Acum m-as descalta mereu, chiar si pe asfaltul bucurestean, doar pentru ca tocurile si mersul pe jos imi chinuie gleznele de prea multe ori pe zi.

…ma urcam pe scaun, peste care puneam tratatele maica-mii de chimie, ca sa ajung la dulap, sus. La faceam pachet si aveam doi metri. Acum stau cu ele in brate si-mi terciuie neuronii.

…fugeam dupa carute, pe drum. In verile traite la bunica-mea, cand pana si timpul murea de cald, ne agatam 4-5 copii de teava din spatele carutelor trase de un singur cal si ne plimbam pana in coasta. Uneori aveam noroc si ne intorceam tot pe caruta pana acasa, alteori mergeam cei 300m pe jos.

…umblam mult, strigam pe masura si aveam o “nestare” care acum compenseaza comoditatea care m-a cuprins si de care ma lupt sa scap.

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage