Allicia

Examene, bucatarie, tigari, putina muzica, mail verificat prea des, telefon la fel.

Vremea e leshinatoare, dar nu de cald, ci de o boare umbrita ce zace peste orash. Caut orice motiv, cat de mic, sa ma ridic de la masa si sa las dracului niste teorii nefolositoare, precum gentile cu paiete sau bibelourile. Exista, le vad, le percep, dar nu ma intereseaza sa le inteleg rostul sau frumusetea…Sa ajung la culoare, poate atunci devin mai dragalase lucrurile.

Ma simt iar cenzurata…sau…nu…Sa zicem ca ma simt inchistata si ca nu pot scrie, nu pot vorbi despre ce-mi toaca sufletul, pentru ca stiu ca sunt citita, pentru ca trebuie sa dau explicatii, explicatii care nu-si au rostul. Uneori, lucrurile sunt atat de clare, daca stii sa vezi dincolo de aparente si de zambete.

Asta, vremea, scoala, ma blocheaza…Lipsa unei vibratii puternice ma ofileste.

Mi-am facut mari planuri pentru vara asta, insa. De cand ma stiu, am mers doar la tara, la mare sau la munte. In aceleasi locuri, that is. Vreau sa merg cu personalu’ dintr-un oras in altul, nu de nebuna, ci cu harta in bratze, alaturi de alte visatoare ca mine, sa vad un munte moldovean, un deal ardelean si o Dunare. Vreau sa pot face asta si sa nu ma prinda lenea si resemnarea ca “am timp si vara viitoare”. N-o sa am timp! N-o sa mai am timp!

Ma duc vara asta…Las Bucurestiul in toropeala si transpiratiile lui, in favoarea soarelui cald de deal si balacelii in ape dedurizate. Las lumea din Bucuresti, ca sa am la ce sa ma intorc. Las desenele pe pereti, ca la toamna sa vreau sa le sterg sau sa le umplu, si-mi las parte de suflet tot aici, asta daca n-o zbura in alta parte. Las tot.

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage