Allicia

Anul acesta nu mi-a trebuit prea mult sa gasesc ceea ce imi doream…NE doream, mai bine spus. Cautat apartament pe net, gasit, negociat, mutat, descoperit ca e mult mai liniste, ca usile de interior se inchid bine, ca termopanele sunt bune si, foarte important, peste tot, ca baia are geam, iar patul este urias. Atat de urias, incat am impresia ca dorm singura.

Cu toate cele bune, vin si rele – pe masura. Vecina de sub noi are probleme neurologice, ca nu sunt sigura daca sunt psihice. Ii suiera ei ceva cand dau drumul la apa calda din baie – adicatalea la dus. N-ar fi o drama daca am auzi si noi suieratul respectiv sau daca l-ar auzi doar atunci cand e apa pornita, nu cand stam ca boierii la TV, mancand piersici. Iar manifestul ei fata de suierat il constituie batutul in teava – intentionez sa-mi tin o surubelnita in baie, ca sa-i raspund, sa facem beat-uri. In rest suntem foarte “civilizati”, dupa cum spune. N-ar deranja-o sa dau drumul la muzica, pentru ca ei ii place muzica. “Dar m-a innebunit la creieri suieratu’ ala”. No shit!

Una peste alta, suntem bine. N-avem magazin sub noi, ceea ce inseamna ca n-o sa mai coboram pentru o punga de seminte si sa ne intoarcem cu alte doua de pufuleti, doua beri, doua ciocolate si patru inghetate. Lower costs FTW! Cica la iarna o sa fie cald! YAY! Si deocamdata nu suferim nici cu locurile de parcare. DOUBLE YAY!

Intre timp, am avut o vara plina de nunti, incoronata de nunta prietenilor nostri mai apropiati, ashe. Oameni frumosi, la propriu si la figurat, frumosi rau. Or sa aiba un album de poveste. Nunta cu obiceiuri, nunta obisnuita, dar nu ridicola, nu vulgara, nu exagerata. Totul cu limita si bun-simt, totul delicat. S-a pus accent pe muzica, dans, mancare…In sensul ca toata lumea a dansat, toata lumea a mancat, iar muzica a fost potrivita. Iar mirii n-au stat la masa o clipa, numai pe ring.

Inchei vara cu speranta unui concediu care sa ma linisteasca…pentru ca nu l-am avut. Ma duc la maica-mea vreo trei zile, vin iar la munci, apoi ma opresc si-mi dau shut-down o saptamana, pentru ca deja imi spun medicii ca par obosita. E lehamitea pe mine, in unele zile, ca tencuiala pe casa: strasnica si evidenta. Abia astept un somn de 10 ore…

Post a comment

Name: (required)

Email Address: (will not be published) (required)

URL:

Comments:

Go back to homepage