Allicia

Eu, impreuna cu un milion de milioane de oameni care s-au saturat de zapada. Noi vrem vara. Mai bine transpir, decat sa-mi rup picioarele pe gheata, tocurile in zapada (mi-am stricat cizmele inotand prin nameti!) sau sa mai simt cum imi ingheata fatza cand ies afara.

E frumos, frumos rau atunci cand stai acasica si vezi cum curg fulgii pe masini. Mai ales sa-i vezi la lumina galbena de pe strada, mai ales sa vezi cum sclipiceste zapada pe jos si cum o sufli ca pe faina. Asa e frumos…

Ar fi perfect daca a doua zi dimineata, cand trebuie sa merg eu la munci, sa nu mai fie nimic. Hai, fie frig, dar nu si zapada, nu gheata, nu bulgari, nu derapaj, nu, nu, nu! Ar fi super sa ninga seara si pana a doua zi sa fie iar o toamna lenesa.

Asadar, imi doresc iar primavara.

Deja incep sa fiu optimista, desi colegele mele de birou ma iau la misto cu “aerul de primavara de afara” care este doar in mintea mea, pentru ca s-au anuntat iar ninsori. Sunt linistita doar din perspectiva bunica-mii. “Lasa, maica! Sa se faca grau’!”. Sa se faca…

In orice caz, sunt mai vesela. E ziua mai lunga. Ati observat careva? In fiecare an, dupa 22 decembrie, eu incep sa ma bucur si sa fiu incantata ca pleaca iarna. Pentru ca pleaca si noptile lungi. Pentru ca nu ma mai intorc acasa pe intuneric si pentru ca ma trezesc pe lumina. E un prag psihologic pe care-l depasesc incepand cu 23 decembrie. Ziua mai lunga cu 2-3 minute decat cea mai scurta zi din an!

Furthermore, se apropie martisorul. E deja 5 februarie. Peste vreo 2 saptamani apar tarabele cu martisoare, targuri cu chestii lucrate manual, goana dupa martisoare, dupa lalele, dupa ghiocei! Chiar! Ghiocei!!!! Motive in plus sa depasesc ninsorile ce vor sa vie cu zambetul pe buze, dar in ghete. Ca cizmele mi s-au stricat…

Current Mood: Confused