Allicia

Team building week-endu’ care trecu. Poiana Brasov, patru stele, manca-v-as, ce m-as fi mutat acolo for ever and ever and ever after! Nice slippers and bathrobes, and bathrooms, and bed and everything. Ah, mancare multa, multa, multa. Cel mai dificil moment era alegerea micului dejun, ca erau de toate…As fi mancat si iaurt si cereale si mezeluri si paine prajita cu miere si omleta si ochiuri de ou si as fi baut si cafea si cacao cu lapte si ceai si suc de fruct…aaaaah. Cred ca am stat in pestera prea mult timp, really.

Team building in Poiana, ma. Cu treasure hunts, catarat pe corzi, tiroliana, urcat pe lazi de bere si cazut la_lada 12 si ramas tinuta doar de hamu’ ala jenant intre picioare, da’ senzatie misto cand n-ai decat aer sub talpi. Cu aer curat si frunze, cu oameni faini, cu spirit de competitie si “pumnii mei minte nu are” langa eleganta unui Ferrari.

Da’ obositor rau! N-am stat locului nici macar o ora si nu pentru ca m-am simtit atomica, ci pentru ca a trebuit sa ies pe 8 grade afara, prin ploaie, sa ma dau pe iarba cu schiurile construite de noi din niste scanduri. Am pierdut proba aia, ca ni s-a relaxat muschiu’.

Per total, prea frumos! Ma minunez si eu, de parca as fi locuit in grota, da’ ce sa-mi faci. Sunt ca taranu’ care acu’ descopera ciocolata…sau buda!

Current Mood: Cool

Asadar, intrat in campul muncii, totul merge ok, toate curg lin, invatam si furam meserie cat se poate, etc si asa mai departe. Pe la scoala ajungem cand se poate, cum se poate si daca se poate fara, ar fi super. Dar nimic nu e super pe lumea asta.

Descopar ca n-am timp. La propriu, n-am timp. Stau 11 ore plecata de acasa, din care vreo 5h le traiesc in masina, alaturi de alti participanti la trafic mai mult sau mai putin frustati si nesuferiti. In cele mai fericite zile ajung la 6 acasa si sunt un pachet de oase care, la prima adiere, s-ar prabusi de oboseala. Noroc cu pielea.

Vreau la opera, la teatru si la un concert de violoncel. Vreau sa am cu cine merge in locurile astea, pentru ca fac pe dracu’ in patru si-n calorii, doar ca sa ma mai bucur de minunatiile mici ale vietii studentesti. Prin magazine n-am mai intrat de nu stiu cand. Magazine, alea de pe strada, nu din mol. Mol is no fun, ca-s toate acolo si nu mai gusti praful bucurestean. Aveam cateva buticuri ascunse prin care trebuia sa trec (la bursa, biensur! :D), da’ nu mai opresc io la sase seara in centru nici sa ma pici cu ceara!

Prin parcuri nu mai trec, doar pe langa ele. Mi-e dor de o inghetata in parc, ma. Sau de un suc undeva, la sapte seara. Da’ poate chiar daca eu am energie, n-are perechea si ma imbufnez. si tot acasa stau.

Macar de-as putea dormi si acasa, for that matter. Am un referat de facut si ma intreb in ce zi sa ma apuc de el (tre’ predat joia viitoare), in conditiile in care am de mers la nunta tocma’ la Iasi. Abia astept, pe bune, ca n-am fost la Iasi niciodata si m-atrage ideea sa-l vaz macar in trecere, da’ cu referatu’ ce fac? Sau cu hainele care trebuie spalate? Sau cu mancarea cea de toate zilele care chiar nu strica nimanui? Sau cu mine, cu parul, unghiile, pielea si alte detalii care trebuie puse la punct mereu?

I think I need a housekeeper!

Dar ca sa las tonul de vaitacioasa deoparte, ma simt exceptional. La munca e in regula, acasa e bine si cald, cu fetele ma inteleg de minune, iar de ai mei mi-e dor tot timpul. What else is there?

Current Mood: Alarmed & Flirtatious