Si totusi e cald rau…
Incep sa duc o viata de sotie. Fara acte. Concubina, deci?
Revin. Viata de sotie.
Nu putini au fost aceia surprinsi de alegerile mele si de toleranta de care dau dovada cand e vorba de anumite lucruri “de simtamant”. Si eu am ramas uimita. Dar unele dintre noi ne prostim odata cu varsta si cu ideea de “relatie”. Devenim “femei de casa”. A dracu’ drama mai e si asta.
Viata asta atasata alteia e o chestiune de alegere. Gatesc pentru ca vreau, fac curat pentru ca oricum oamenii trebuie sa-si spele rahatul lasat in urma, spal si calc pentru ca-mi place sa miroasa totul a curat, nu a RATB. Atributiile “nocturne” ale femeii sunt indeplinite by default, cu mare placere, entuziasm si pasiune creativa. Mai rar asemenea potriviri…
Dar mi-e dor de mine, aia care nu statea locului prea mult, aia careia ii suna telefonul in draci in unele zile, iar in altele se simtea uitata de lume. Mi-e dor de noi locuri de baut o cafea si fumat prea mult, locuri despre care auzeam si-n care intram de curioasa, cu gandul pus pe analizat meniul, servirea, baia si toate detaliile astea care fac diferenta. Mi-e dor de oameni ca mine, de vorbit in romano-engleza generatiei mele despre toate nimicurile lumii.
Mi-e doar dor. Inca nu tanjesc. Stii cum se spune…”can’t have them all”.
Cat despre viata de nevasta…cel mai dureros mi se pare sa vad ca e adevarat cand oamenii spuneau ca_cheia unei relatii reusite (sau macar ok) este compromisul. Aici e o adevarata drama…
Current Mood:
Bored