Pe nisip, lângă mare
Şi dacă nici acum nu-mi spui că sunt frumoasă, da-ţi singur două palme şi întoarce-te acasa…
Anu’ trecut, pe vremea asta, ascultam Taxi şi mă zbânţuiam prin cameră pe melodia asta de vară, de mare, dându-mi seama că aveam să mă liniştesc şi să uit de figura omniprezentă a unui trecut nu prea îndepărtat atunci…Şi m-am liniştit, până ce-a venit toamna târzie, dar asta e altă poveste.
Nici nu pot să mă exteriorizez prea tare sau să încerc să explic prea mult că, fie şi pentru o săptămână, marea aia neagră, dar albastră ca ochii mei, e doar a mea şi lumea din jur nu mai contează. “Imi place mareA”, dar în săptămâna aia o iubesc. Şi nu e plaja, nu sunt discotecile, nu tentaţiile sau căldura, ci aerul, briza şi sunetul de valuri sparte, mirosul sărat al pielii sau înţepăturile de scoici.
Iar vara asta am să merg în acelaşi loc şi probabil voi dansa desculţă cha-cha la aceeaşi terasă cu umbrele de stuf sau am să-mi beau cafeaua suspendată deasupra mării…Cred că e cel mai frumos loc din toată staţiunea, sper să mai fie şi anu’ ăsta tot acolo.
Singura diferenţă e că n-am după cine să ma liniştesc. Dimpotrivă, sunt agitată ca o musculitză indrăgostită. ![]()
Current Mood:
Playful