Allicia

Si se termina odata anu’ asta. Ma pacalesc, spunandu-mi ca termin anul, incepe altul, schimbam fata si unele perspective, aproape ca as vrea sa schimb omul din mine.

Pana sa trec la lucruri din-astea de adancime anatomica, navighez pe suprafete si fac urari de bine pentru Noul An! Asadar: Urari de bine pentru toti, in Noul An!

Maine plec cu alti 19 oameni intr-o casa de cvasi-munte, unde vom bea 4 zile, vom face karaoke si vom purta coronitze de reni si printese. Intre timp, mai mancam, mai jucam o piatra, fumam si iarasi bem. Cred ca va fi printre ultimele “escapade” de genul acesta, ca de la anu’ imbatranim.
Rock on, everybody and have lots of fun!

Incep sa am astfel de banuieli, pentru ca deja s-au apucat sa-mi faca zestre. Feelin’ a bit in the twilight zone. Sau poate ma iau ei la misto, inca nu-s sigura.

Ideea e ca maica-mea mi-a “facut” o plapuma. O femeie din satul bunicii mele a cusut-o de mana, saraca. N-am zis niciodata ca as vrea o plapuma grea, de lana, avand in vedere ca “tehnologia” ne ofera pilote usurele si calduroase, dar am ramas uimita de cat de misto a putut sa iasa minunatia aia acoperitoare. Aproape ca m-as marita, numai sa o folosesc. Enfin…

Taica-meu, pe de alta parte, vrea sa ma duca sa-mi vad “mosia”, sa stiu de unde o sa-mi scot bani (sau porumb, depinde de succesul in viata) si de ce paduri sa am grija.

Ca sa nu mai zic de apropo-uri aproape zilnice venite din partea unchilor si matusilor care n-au alta ocupatie, decat sa ma intrebe pe mine daca am “prieten”. Almost feel like Bridget, for fuck’s sake! Thank God I’m slim and a bit smarter….I hope…

Asadar, daca aveti chef de insuratoare, trimiteti CV si vedem daca va incadrati in profil. Nu garantez raspunsuri prompte.

Pentru ca:
- am fost cu ai mei and we met with the entire family and the times were just glamourous;
- am vazut-o pe bunica-mea; n-a trecut nici macar o ora de la sosirea mea in casa ei si m-a luat la intrebari: “mama, n-ai si tu un prieten?”; e clar, sa ma tot astept la astfel de finetzuri;
- am dormit;
- mama a facut negresa;
- zapada+luna plina=LOVE, pentru ca ma puteam vedea perfect, ma puteam da cu ruj in plina noapte si se vedea capatul luncii, lucru care nu se intampla decat in astfel de rare si deosebite ocazii;
- am condus si chiar daca era sa mor si sa ajung cu masina intr-un sant, ma simt o bestiala, ca n-am intrat in panica prea tare si am reusit sa urc panta, dupa ce masinutza se dusese agale in spate - miscare uniform accelerata - pana ce s-a oprit de drum drept (era zapada, alunecus, whatever); si n-am murit, btw;
- am primit multe mesaje si dulciuri and presents!!!
- si pentru ca am un brad frumos in casa mea (din Valcea) si un molid la fel de frumos, in casa de la tara; deci am avut Craciun la puterea doi.

Craciunul n-a fost asa de super (deci chiar nu am 8 ani) pentru ca:
- am fost la tara, unde am inghetzat ca un rahat;
- au taiat ai mei porc si am luat parte la absolut toate actiunile post-taiere-porc; adicatalea da, am facut cu mama carnatii si toate porcariile, salate de boeuf (sau cum dracu’ se scrie!), sarmale, ciorbe si etc, incat pana si pielea imi mirosea a fum si mancare (could have licked food off my skin);
- am fost la tara, unde am inghetat ca dracu’…ah, am mai spus? nu conteaza, poate asa intelegeti;
- la intoarcere, apa calda curenta si instalatiile sanitare mi s-au parut a fi cele mai utile si fabuloase inventii ale intregii omeniri.

Mai scriu ceva, dar poate maine.

De foarte mult timp planuiesc sa va “arat” melodia care-mi trece prin toti porii cand o ascult. Din pacate, nu are videoclip, e din coloana sonora a filmului “Parfum” asa ca, din punct de vedere al calitatii sunetului, asta e tot ce am gasit mai bun si s-a potrivit cunostintelor mele de computressing.

So, nevermind the static image and listen carefully, at a high volume, because the song and the voice are breathtaking.

Cred ca e singura melodie care nu si-a luat niciodata “skip” cand ii venea randul in playlist.

Evident ca plictiseala de acasa ma determina sa scriu. Chiar daca o fac prost sau inutil, scriu, ca sa intru in turma.

De ceva timp ma gandesc sa scriu despre un soi de wishlist, dar e prea tarziu pentru una de Craciun, asa ca fac lista cu chestii pe care mi le doresc pentru 2008. Start!

- un mp3 player care sa imi recunoasca dispozitia dupa pH-ul pielii, astfel incat sa stie sa nu-mi puna Debussy, cand am chef de Groove Armada sau sa nu puna Faithless, cand am chef de Hooverphonic;
- un telefon care sa arate mai bine, sa reziste la cazaturi/lovituri/injuraturi si care sa nu necesite incarcare zilnica/odata la doua zile; me needs a lasting battery, ffs! eventual, sa ma anunte de dimineatza ca urmeaza sa-mi moara, da’ sa nu ma lase cand mi-e lumea mai de cacat; other skills are pointless;
- white shoes/sandals and a maching useless handbag;
- chestii de culoarea butonului de semnal de alarma din metrou - trenuri noi; da, exact asa!
- sa ma duc odata la un concert Suie pentru ca, luzar me, n-am apucat sa-i vad live;

- o lucrare de licenta impecabil facuta, originala si care sa imi spuna “Bravo, tuh, nu esti chiar proasta! Macar ai muncit!”;
- sesiunile luate bine si sa-mi scap profii de ideea falsa ca “notele spun totul”;
- putere de munca pentru anul acesta si toti care urmeaza, de altfel;
- ceva noroc;
- sa infloresc si sa pot lasa in urma tot ce inca atarna greu;
- detasare si o mai buna distribuire a sarcinilor neuronilor; nu mai vreau sa mi-i consum in zadar, ca doar nu-i pot cumpara de la chiosc;
- un job misto si care sa ma atraga atat de mult, incat sa-i fac fatza excelent;
- etc…va mai spun eu.

Ah…si sa fiu sanatoasa, ma. Si cu capul, si cu corpul. Degeaba am fond, daca n-am forma clara.

Am ajuns aseara acasa. M-au intampinat: ai mei, o usa noua, mocheta noua, oglinda noua in camera mea si, mai ales, mancare!!! Mancare calda, facuta de mama, care mi-a fost adusa asemenea unui cal lenes si schiop, pe deasupra, si n-a trebuit sa spal vasele si a fost minunat, sublim, extraordinar! Ah, the lazyness!

N-am chef sa scriu si, asa cum am ales sa fac pauza de la multe si multi, fac pauza si de blog, ca nu moare nimeni fara mine. Insa pentru a nu fi considerata o nashpeta, scriu aceste cateva randuri ca sa anunt ca mi-e relativ bine (been better, not worse), ca maine plec (iar!) la tara si ca o sa am ce povesti cand ma intorc, intrucat sunt convinsa ca voi veni cu draci pe cap. And stinky, on top of things.

Asadar, va urez tuturor toate cele bune si un Craciun linistit. Daca tot in pauza voi fi si dupa asta, va zic de acum un An Nou exceptional, vesel si care sa treaca repede, pentru ca numai cand ne e rau, ni se pare ca totul dureaza o vesnicie. V-am pupat, pa!

In seara asta am primit un cadou care, daca ma gandesc bine, mi-a adus cea mai mare bucurie din ultimele cateva luni.

Multumiri.

Cum maine este programat un examen, Alex n-are niciun chef de invatat sau de repetat si-si gaseste de lucru prin apartament sau se plimba pe net sau face orice altceva, mai putin sa citeasca prostiile alea de cursuri.

Intr-un astfel de moment de maxima leneveala, m-a izbit fulgerator imaginea prin care destinul imi explica de ce si-a batut joc de mine si m-a trimis studenta la Chimie.

E vina maica-mii!

Era insarcinata cu mine cand isi dadea definitivatul, fiind profesoara de chimie. Asa ca, draga de ea, a reinvatat si repetat toata chimia de liceu si-n plus, ca sa nu mai zic de faptul ca ma mai cara si pe mine (eu in burtica) pe la scoala unde preda, pana m-am facut de 6 luni pre-natale.

Nu doar ca m-am nascut sa fiu chimista, dar am vrut sa fiu si pestoaica. De incapatanata, am intarziat sa “ies” vreo doua saptamani (cu asta-mi explic si prostul obicei de a intarzia… oriunde!), doar ca sa ma bucur eu in a 13-a zi a lunii Marce ca mai adun un an. Nu cumva sa ies pe 12 sau pe 14, ci pe 13!

Just my luck!

Vreau acasa. Mai am o saptamana de suferinte minore, pana cand pot sa le transform in “majore” in patul meu de candva-virgina din dormitor. Mi-e dor de somn, mic-dejun la pat, mancarea maica-mii si fixurile lui tata.

Cineva ma atrage teribil, doar dupa cum scrie. E o chestie deosebit de grava, pentru ca nu s-a mai intamplat pana acum. Cred ca era inversa situatia…Si tare mi-e ca or sa ma doara buricele degetelor de prostie si au sa tasteze un mail. Sper sa am creierul si ratiunea in functiune, macar pe jumatate si sa ma opresc. Unele lucruri nu se spun.

Simt ca ma neglijez. Maine dimineata e long-shower/creaming/ nail-painting/and-so-on time. Si poate tot maine am sa-mi dau seama de ce dracu’ mi-am luat o chestie gen poseta pe care n-o voi purta in veci, fiind cu paiete.

Pe de alta parte, exista un “el” out there care are un “domeniu” atragator, ca tot am fost zilele trecute o “curva mica si sincera”.
Nu mi-e bine deloc. Iar am “gol”, numai ca asta s-a adancit atat de tare, ca ma chinuie in permanenta si niciun analgezic nu-si face treaba. Macar de mi-as putea extirpa tot ce ma doare…adica suflet, ochi, piele. Pana si gatul ma doare, cand se mai naste un nod…

Toata siguranta de azi a disparut, nu crezi? My glow is fading out…

Iubitorilor de muzica, aceia care stiu de “muzica mea si restul”, le reamintesc de fiorul cald al unei melodii uitate de prea mult timp in folderele reci, melodie care rasare exploziv, din senin, fie in Winamp, fie pe la radio sau printr-un magazin…Ca azi nu mai stiu ce canta si m-am apucat sa ma zbantui in timp ce ma uitam la pulovere…

Melodia “aceea”, pe care tu o asociezi cu “acea” persoana, care ti-a trecut prin suflet si prin minte in “acel” moment, in “acea” vara. Poate sa fie “Eden” sau “Chasing cars” sau “Crazy english summer” sau un gingle de la o reclama rasuflata, e melodia “aceea”! Intelegeti?

Acordul vesel de inceput al unei melodii de vara a fost impulsul acestei insemnari. Tot melodia “aceea” m-a trecut de sesiunea de vara, ducandu-mi mintea la marea pe care urma sa o vad, in toata frumusetea ei turcoaz. Sesiunea de iarna, de anul trecut, e bantuita de “Love is a loosing game” al lui Amy Winehouse, fiind “melodia” care-mi pornea lacrimile pe trotuar.

Si acum imi amintesc cum anul trecut, pe vremea asta, eram cea mai fericita.