Allicia

Stiu ca stiti de mica mea obsesie pentru Miss Keys. Ma apuca uneori sa vad si revad videoclipuri de-ale ei, pentru ca mi se pare prea frumoasa ca sa nu ma uit la ea.

Mai stiu ca v-am povestit despre Smokin’ Aces si, mai ales, despre cat de HOT este Common! Goddammit, de ce e el acolo si eu aici, nu stiu!! In sfarsit, am cautat azi pe net unul din cele mai frumoase si touching videoclipuri filmate vreodata, culmea fiind ca e al lui (colaborare cu Mary. J). Look and listen carefully.

Si ma gandeam adineaori…Cred ca cea mai mare dorinta a mea, prin implinirea careia as atinge un maxim absurd de inalt de fericire, fericire din-aia cu lacrimi de neoprit, ar fi sa o vad pe Miss Keys intr-un concert live. Daca mai fac si-o poza cu ea, pot sa si mor, ca as muri fericita.

Ziua de ieri (joi!) a fost absolut halucinanta. Nu ca mi s-ar fi intamplat chestiuni uimitoare sau de neuitat, ci pentru ca mi-a batut inima si mi-a stat in loc, in mai putin de 30 de secunde, de vreo cateva ori de-a lungul intregii zile.

Nu stiu cum mi s-au asezat stelele, dar am impresia ca Universul face misto de mine, zau. Imi trage niste sperieturi de-mi cad chilotii, ca apoi sa-mi rezolve totul. Parca-l si vad cum zambeste si-mi spune: “Gotcha, stupid!”, cu un ras din-ala strengar, de copil pus pe shotii.

E ca si cum cineva te-ar suna si ti-ar spune “V-a fost sparta casa si masina furata”, ca la un minut sa primesti un al doilea telefon (asta daca mai ai inima sa raspunzi) in care sa-ti zica “Tzeapa…de…nu conteaza de ce, dar e tzeapa, ca am avut eu chef de glume”.

Ma rog, lucrurile par sa se aseze, cel putin astea de la suprafata. Lasa, am partial marti si sapt viitoare am ‘fo 3 colocvii, apoi examen, da’ ce mai conteaza? Simt ca traiesc, nu?
Iar in acest moment ascult pe repeat o melodie pe care am vazut-o mai devreme la Andrei Crivat si care ma distreaza intr-un fel aparte. Sunt funny, ca ma batzai pe scaun.

Si inca ceva!!! E interesat careva sa vada niste vapori de azot, zburataciti intr-unul din laboratoarele noastre? Sa stiu daca pun filmuletz…

am mai avut un post de genul acesta, daca nu ma insel, chiar cu acelasi titlu.

simt ca nu mai pot sa nimic in unele zile. jumatate din saptamana trece cu o viteza fenomenala, nici nu-mi dau seama ce fac, pe cine sa mai ascult si cu cine sa mai vorbesc…iar cealalta bucata de saptamana trece recapituland toate astea. sa spunem ca ma odihnesc si-ncerc sa-mi revin, dar nu-mi iese mereu. oboseala de peste zilele “muncitoresti” se resimte si-mi fute dispozitia.

nu m-am apucat de licenta. am teancuri de articole de citit si tradus, chestii extrem de interesante si misto, majoritatea nou-noutze. dar stau acolo toate pdf-urile imprimate, ca alex trebuie sa alerge la nu stiu ce intalnire a nu stiu carei asociatii, alex trebuie sa faca rost de nu stiu ce invitatii, alex trebuie sa stea pe net si alex trebuie sa-si suceasca laboratoare, ca sa ajunga la un liceu, pentru ore de practica pedagogica…si mai trebuie sa mearga si pe la scoala, cate 6 pana la 10 ore pe zi.

alex e reprezentant de an terminal pe sistem bologna. se discuta si rasdiscuta examenul de licenta, ala scris, ca noi n-avem cu cine sa ne luptam si sa dam doar o proba, asa cum face restul lumii normale. alex sta cu griji ca urla prin consilii si tot profii dau examenele, ca daca se hotaraste ceva, nu vor fi ceilalti multumiti si ca i se vor sparge toate oalele existente in acest moment la horezu, tocmai in capsorul ei mare. si tot alex chiuleste de pe la tot soiul de laboratoare, ca sa ajunga si la consilii…si i se reproseaza ca nu e reprezentant bun, ca nu vine la cursuri sau partiale.

cred ca m-a mancat rau de tot cand am hotarat sa ma bag in asa ceva.

mi-e groaza de licenta. mi-e groaza de examenul la organica, pentru ca, oricat de dulce e materia, e multa si stufoasa. mi-e si mai groaza de cataliza, pentru ca e cel mai prost curs la care am asistat vreodata (si chiar m-am dus), pentru ca proful e un chimist excelent, dar un pedagog…pai…nu prea e pedagog.

habar nu am la ce master sa ma duc. vreau sa fac si-un mba, da’ cine stie daca mai am timp si bani de ala, ca o sa vreau sa mai ies din camin, nu sa stau toata viata in brancoveanu. deja ma gandesc ca n-o sa ma pot angaja nicaieri si, chiar de gasesc o superoferta, n-o sa-i fac fatza, pentru ca sunt perfectionista cand e vorba de timp si bani.

o sa mor numa’ de griji, nici macar de vieti anoste. azi simt ca nu mai pot si nu reusesc sa ma linistesc. prea multi morcovi si, sincer, gaura e mica.

Am primit un telefon nocturn (iata ca viata nu mai e asa de anosta) in care mi se povestea despre un soi de Bal al Toamnei, in Krystal (astia imi “spameaza” telefonul mobil), joia asta.

Repet: Joi, in Krystal, bal pentru studenti si nu numai. De pe la toate facultatile trebuie sa vina lumea. Pretul biletului este de 20 de lei si de taxiuri va mai economisiti voi.
Cine vine sa ne cante si incante? Stefan Banica Jr. si Activ, iar apoi Flamingo Boys. Asa mi s-a spus, asa redau informatia.

Spread the word!

Am zis!

Mascul care sa ma iubeasca la modul constant, concret si neconditionat nu exista. Uneori mi se pare ca fuge de mine oricine…
Nu primesc flori. Mi-as dori sa primesc multe flori, fara ocazie; flori reale. Imi plac crinii.
Nu suna telefonul…Nu suna cine vreau eu, adica. Atunci cand mi se termina minutele, pot sa si mor in casa, ca nu-si da nimeni seama. Sufar, nu ma iubeste nimeni.
Nu primesc mailuri. Mai deloc. O sa ajung sa reactivez moderarea comentariilor, doar ca sa apara ceva intre parantezele de la Inbox. Dar nici comentarii nu’s prea multe, asa ca nu ma pot baza pe asta.
Nu primesc scrisori. Mi-as dori sa primesc multe scrisori. As minti daca as spune ca nu am primit vederi, dar altfel e o scrisoare.
Cand ies in oras, sunt foarte selectiva cu compania. Zacutul si vegetatul au castig de cauza de cele mai multe ori, pentru ca scoala ma solicita, atat fizic, cat si psihic. Seara n-am niciun chef sa ma mai urc in metrou; ar fi minunat un Fat-Frumos care sa ma transporte la locul intalnirii si inapoi; as fi nespus de incantata si fermecatoare. Plus ca as purta tocuri si fuste mai des.
Body-buddy-ul meu ma uita, deci tre’ sa gasim pe altcineva. Gosh, va fi greu tare. Stiti voi cum e, cand gasesti samponul perfect, cu greu renunti la el.
Daca in anul I si II plecam brambura sau “in turneu” mai mult decat toate colegele mele la un loc, acum sunt codasa. Ultima iesire nocturna a fost acum doua saptamani, iar inainte de asta…dracu’ mai stie?

Sufar!

Vineri dimineata am pornit spre Valcea si mi s-a parut ca drumul a durat o vesnicie. Junky era langa mine, parca mi-a mai usurat senzatia de somnolenta si de “Are we there yet?”.

Aveam o teama ciudata de a ajunge in casa si de a vorbi cu ai mei. M-asteptam la raceala si la o tensiune din-aia pe care doar o simti si o constientizezi, dar nu vorbesti despre ea cu nimeni. E pur si simplu acolo. Dar s-a facut pierduta dupa primele cuvinte spuse si totul s-a terminat cu bine.

Aseara am mers la o alta editie a “hits from the bong”, un soi rudimentar si primitiv de party rock-ish sau pentru iubitori de Vama. E un inceput si pentru oraselul asta Si m-am simtit atat de batrana…Toti copiii aia de liceu care, desi erau a doispea, imi pareau de 15 ani si-mi parea ca vor sa stea pe langa noi, pen’ ca suntem studente la Bucuresti… :)) Things have a funny way of self-twisting. Muzica a fost ok, funky si multe “clasice”, chiar daca nu din sfera rock-ish/indie/punk. Jnk zice ca a fost nashpa rau de tot. Eu am baut suficient cat sa mi se para fain!
Maine seara revin in Capitala si-mi fac cruce, ca am treaba de nu-mi mai vad capsorul, nici macar in oglinda.

M-am uitat la reclame si la videoclipuri. The lack of TV does things to people…really.

Nu e nimeni, decat pinguinul. Tocmai d-aia nu-mi vine sa ma asez spre somn, pentru ca e doar pinguinul. Ma tine in brate, dragul de el, si tine de cald, dar numai pentru piele, ca de dedesubturi nu se ocupa nimeni.
Ce sa zic, mi-s putin suparata. Zambareatza de mine e ca o curca plouata pe asfalt si sta sa o bata si vantul, toanta de ea. Oricat de bine ii aseaza altii cuibul, fie pentru ca e grasa, fie pentru ca face multa galagie, n-o multumeste…Nu e facut de ea si parca rad si celalalte curci. Dracu’ sa le pieptene pe toate.

Am asa o perioada de cacat. Really. Griji aiurea, mustrari de constinta, dorinte si intrebari peste intrebari. Imi fac griji pentru mine, dar si pentru ceilalti. Mi-e groaza de un viitor care se apropie si pare odios de complicat si de scary…Toata chestia cu “crescutul mare” e infioratoare de-a dreptu’, de-a stangu’ si de-a-mprejurul, deopotriva. De parca un examen te schimba cu ceva, ca tot un copil tont ramai, care nu stie cum sa-si mai ordoneze banii si orarul…Dar ce te faci cu “dupa examen”? Ca deja nu mai stiu ce sa raspund…Din student trec in masterand, imi fac cruce si merg inainte.

Si dorintele, ma, ca ziceam de ele. Uneori imi mai doresc lucruri pierdute de aproape un an. Alteori imi doresc un zambet nou si o alta imbratisare. Dar de cele mai multe ori nu-mi mai doresc nimic, doar sa treaca anu’ asta mai repede, ca a fost prost. Ma amagesc ca din 2008 or sa-mi creasca aripi de Victoria’s Secret, poate-poate imi calmez spiritul. Imi doresc ca toate horoscoapele Uraniei (ca mama o asculta aproape ca pe-un preot) sa fie pe bune si sa zbor in anul care vine.

Imi doresc sa zbor si din tara. N-as fi crezut ca voi vrea vreodata sa plec, dar nu mai am unde sa ma ascund si de unde sa rasar…

Si-mi doresc sa ma pot trezi dimineata pentru scoala, sa fiu constincioasa si studioasa, sa nu mai plang dupa bursa sau sa nu mai scriu aici. De prea multe ori imi doresc sa nu mai scriu aici.

*Kero

Alicia Keys a lansat un nou album, a scos un videoclip nou si m-a facut pe mine sa scriu inainte de termen. O vad din ce in ce mai frumoasa, muzica ei e din ce in ce mai mult pentru cunoscatori, pentru fani.

Mi se pare ca si eu am crescut odata cu ea si o plac nu din obisnuinta, nu de eticheta, nu pentru ca in lumea virtuala sunt Allicia, ci pentru ca mereu se potriveste ceva din ce face ea, cu ceva ce traiesc eu. Poate fi un sunet, un instrument sau tonul vocii, dar mereu ma fura din lumea muzicii de rand, de toata ziua si toate starile, si o ascult numai pe ea, zile intregi.

Imi place foarte mult “Wreckless Love”. E funky si, pe alocuri, amuzicala. It’s my sound in the past two years. Ma mai gadila “Teenage love affair”, pentru ca e vesela intr-un fel adolescentin :), dar si “Lesson learned”, pentru ca nu e vorba doar de muzica, ci si de cuvinte… Si “Tell you something”.

Mai jos e noul ei release “No one”…E vorba despre pian.

Later edit: Videoclip si mai nou, pe site-ul official.

Am intrat pentru prima data in Sala Mare de la Ateneu si m-am simtit extraordinar de mica; eram eu, liliputana, in lumea unor uriasi.

Au inceput oamenii sa cante si dupa primul sentiment de exaltare, nu altceva, am simtit o furie fata de toti cei care au ignorat afisul, cei care nu si-au facut timp sa ajunga…pe toti v-am urat. Si am simtit ca am tipat degeaba, caci multi au pierdut un lucru foarte frumos.

M-am vazut mai bogata, dintr-o data. Cred ca admir enorm de mult pe toti aceia care pot scoate asemenea minuni de sunete din niste cutii, din niste corzi sau tuburi. Te cutremura niste fiori, dar nu doar pe spate, ci si pe maini, pana in picioare si te inmoi ca de caldura prea multa, dupa frigul maxim. Stiti cum e?

Azi nu stiti!

N-am sa mai scot un cuvant pana miercurea viitoare. Nimic nu mai vedeti de la mine.

Maine seara, concert simfonic, de la ora 19. Doua invitatii disponibile (plus Alexica), pen’ ca oamenilor le place sa se razgandeasca. Why do I even bother?

In sfarsit, pana maine dupa-masa, la ora 17, dati raspuns.

Incet, incet mi se taie si de anunturile astea.