E ceva in neregula cu mine?
Ma tot intreb chestia asta, pentru ca imi place sa lenevesc si sa nu fac nimic si sa ma plictisesc si parca toti “lucratorii” din campul muncii se uita la mine cu repros…Eu zic ca e invidie, domn’e! 
Mi-am ales ca vara asta sa ma bucur pana la extrem de timp liber, somn mult si lipsa de obligatii de orice fel. Nu sunt “ca tot omu’” si n-am restante, lucru care-mi ofera o liniste nemaivazuta, chiar si in luna septembrie. Wtf, am invatat mai mult in iunie, ca sa pot sa zac linistita in septembrie, sic! Mi-am ales ca vara asta sa lenevesc, pentru ca la anu’ ne dam o licenta, mai intram la vreo doua masteruri, avem treburi multe. Si anul celalalt va fi la fel, plus job. Si anul care va veni, terminat masteruri, plus job. Apoi, in fiecare an, job! Deci e ultima mea sansa sa ma bucur de o vacanta, nu de un concediu! Asa ca, lume care te iei de mine ca nu fac nimic, hush hush, ca tin prea mult la mintea mea odihnita.
Intr-adevar, e cam ciudat sa stau pe mess mai toata ziua, sa ma uit la filme toata ziua sau sa stau cu ochii beliti in teveu toata ziua. Da, cam asta fac toata ziua (suna ca o placa stricata, nu? ). Toata ziua! Si am timp sa vad ca televiziunile nu stiu sa faca audienta, pentru ca dau numai balarii in timpul zilei, cand oamenii sunt acasa. Norocul meu cu Campionatele astea de Atletism, ca mi se pare mult mai palpitant sa vad niste oameni alergand, decat cinci ore de teleshopping sau filmele de pe ProTv si Antena1. Seara ies, ca un catel scos la plimbare. Seara e bine si frumos.
Intr-adevar, m-ar putea motiva diverse lucruri, dar mi-e bine cu pinguinul in brate, muzica tare si datul cu placa pe net. M-ar trezi din morti niste activitati, sa mai scriu sau sa citesc cate ceva, insa creierul meu se simte bine acolo sus, singurel si lent. Si trebuie sa tin cont si de faptul ca nimic palpitant nu mi se intampla; probabil se observa, ca doar ce v-am povestit programul meu zilnic.
Si intr-adevar, m-as simti mult mai utila, mai activa si mai je ne sais quoi daca m-as misca, dar rolul meu de lenesa si rasfatata ma prinde bine. Ma bucur cat pot de momentele astea, ca acu’ vine Bucurestiu’ peste mine (sau eu peste el, ma mai gandesc), fugi la facultate, imbraca-te in halat, ai grija cu eprubetele si instalatiile, injura orarul si profii, trezeste-te devreme, ca face ala prezenta, dammit!
Sincer spun ca abia astept toate astea, toata agitatia si energia care or sa treaca prin mine. Abia astept sa am ceva de facut, sa vorbesc mult, sa ies, sa povestesc, sa alerg dupa trolee si sa injur lumea care se opreste brusc in fata mea la metrou, sa car caiete dupa mine si sa-mi promit iar ca-mi fac permis la biblioteca. Ah, za life! Pana atunci insa, si la mai mare vegetare!
Si azi e Sf. Alexandru, btw. Asta pentru cei care nu inteleg insemnarea de mai jos.
