Allicia

Ueeeel…Am fo’ la tzara cu ditai familionu’. Evident ca nu mai am chef de gratar multa vreme de acu’ incolo, ca nu mai vreau sa aud bazait de albine sau orice insecte si ca acum apreciez fiecare centimetru cub de apa calda curenta.

A fost misto, totusi. E verde peste tot
Ne-am plimbat pe coclauri, pe la o matusa care sta singura si care are grija de o gospodarie mult prea mare pentru puterile ei. Cand am ajuns noi, erau 3 purcelusi. La plecare au fost 12, plus cei 7 tolaniti in soarele de dupa ploaie . Ne-am jucat cu o capra (sigur nu e tzap!) Tot acolo, un cocos era mandru tare.

Ne-am jucat cu iepuri. N-am vazut niciodata asa de multi, la un loc. Cred ca erau peste 120 de iepurasi, mai mari, mai mici, albi sau negri.

Probabil ca sunteti satui de poze, dar cerul arata superb in poza asta, brotacelul asta a fost vedeta, iar parcul din orasul meu e plin de veverite sprintene si fotogenice.

Ieri am plecat spre casă. A fost un drum ciudat. Pe de-o parte îmi plăcea verdele aşa de verde din copaci, pe de altă parte m-a speriat să aud o voce din spate spunând, în telefon, “A murit mama”. Când m-am ridicat, nu m-am putut abţine şi am văzut ochii albaştri ai unei femei înmărmurite. Nu pot să-i uit privirea pierdută…

Oraşul meu cel micuţ devine din ce în ce mai aglomerat, iar taximetriştii o iau razna. N-am nicio vină că e tariful mic, că nu stau în partea îndepărtat-opusă autogării (stau doar în partea opusă) sau că oraşul se traversează într-o oră şi ceva, pe jos! Cu hipopotamii în braţe, am fost “refuzată” de doi şoferi. Go figure!

Un week-end palpitant se aşteaptă. Anda (vară-mea) vine încoace, împreună cu tot familionul de Braşov, o să ne circotim pe la ţară, iar de mâine revenim la instalaţiile sanitare şi băut bere. Marţi voi pleca în Bucureşti şi voi aştepta nerăbdătoare poveştile celor care-au fost la mare, ori aici, ori la bulgari. Abia aştept… /:)

Până atunci, vă salut de sub duş. So long!

Ce misto e seara in Cismigiu! Miroase a tei, lebedele dorm, platanii sunt imensi parca, iar terasele arata superb. Pacat ca e prea multa lume! A fost prima data cand m-am plimbat in tot parcul si i-am batut fiecare coltisor, l-am invatat, m-am urcat pe movila aia si cel mai mult mi-a placut “Gradina terasei” sau cam asa ceva…O chestie cu coloane, foarte misto.

Nici nu vreau sa stiu ce e in w/end…

Hai, gata, ca la 11 ma car din camin, ca la 12 jumate sa ies din Bucuresti. Ma duc acasa…

1 Mai a ajuns sa ne consume creierii la fel de rau ca si Craciunul, Revelionul sau Pastele. Daca multi dintre noi s-au saturat pana peste cap de “Ce faci de Paste?” sau ” Unde mergi de Revelion?”, iata ca vom avea inca o intrebare care sa ne bantuie zilele de acu’: “Ce faci de 1 Mai?”.

Posibil sa ma insel si sa nu fiu prea bine informata, iar sa gugalesc acum nu-mi vine, dar 1 Mai e Ziua Muncii, nu? Doar ca noi nu muncim…In fine, sunt de acord cu orice scuza de a lipsi de la facultate, iar voi de la birouri. De observat, totusi, cum importanta zilei asteia capata proportii uriase, lumea se agita, Ministeru’ Educatiei/Muncii prelungeste week-end’uri si da lumii “mini vacante”, iar marea ne cheama pe toti.

Suntem niste petrecaretzi, se pare. Gasim scuze sa plecam din orase, sa “evadam” si sa facem “ceva” de 1 Mai…Ca, stim cu totii, esti “retard”, “looser” si “lame” daca nu pleci undeva de 1 Mai, preferabil in Vama. Nu? *a se face semnu’ /:) pe mess, ca sa mi se inteleaga tonul*

Am avut ani in care n-am facut nimic special. Am fost si-n Vama de 1 Mai, a fost o adevarata aventura, stand nedormita aproape 24 de ore, inghetzata si cu inima franta inca din Bucuresti. Insa n-as repeta experienta. Mi-a fost frig rau de tot, gashca n-am avut si nu sunt genul de mers cu cortu’ la mare. Pe fruntea mea scrie “Costinesti”. Tocmai de aceea n-am sa inteleg in veci euforia asta, n-am sa inteleg de ce se dau party-uri misto si sunt concerte misto numai acolo (vezi Underlondon 3) si n-am sa inteleg spiritul Vamei. Am fost, am vazut, n-am sa mor curioasa. Probabil cand voi mai imbatrani, am sa mai merg…

1 Mai e liber. De n-ar fi agitatia asta in jurul meu, nu m-as gandi daca sa-mi cheltui banii pe-un drum la mare sau la munte. As prefera sa dorm, sa zac si sa ies in parc, daca vreau aer mai putin inchis. Sau m-as duce acasa, la ai mei. 1 Mai va deveni din ce in ce mai “comercial” si, din cauza asta, Vama Veche va fi tot mai “fashionably thing to do today”, exact ceea ce nu vor iubitorii ei, nu? 1 Mai e un motiv de stres pentru unii, sincer. Uneori mi-as dori ca 1 Mai sa fie iarna sau sa ploua!

- n-am murit eu, doar cheful de scris;
- mergeti la vot;
- nu stiu daca sa ma duc la mare cu banii de bursa;
- nu stiu daca sa-mi iau ceva de imbracat cu banii de bursa;
- nu stiu daca sa ma duc la munte cu banii de bursa;
- sper ca intelegeti ca e aceeasi bursa, o singura alegere de facut;
- Blonda nu e intreaga la cap, ameninta cainii care latra afara;
- cand vrei sa te lapezi de anumite lucruri, obiceiuri sau “emotii”, trebuie sa o faci brusc si hotarat, ca_cu putinul nu merge;
- sunt obosita rau…

I’ve changed my mind
I take it back
Erase and rewind
Coz I’ve been changing my mind

by The Cardigans

Semestru’ asta studiem iar, insa mai “deep”, ceea ce se numeste electrochimie. Adica electrozi, solutii, circuite, potentiale si diferentele lor aplicate si tot felul de minuni. Materia nu e deloc frumoasa, cel putin pentru mine. Lasa, stiu ca e chimie, da’ asta chiar mi se pare nashpa, motiv pentru care deja se dezvolta o colonie de morcovi in posterior, cu tot cu frunze, iepuri si vanatori.

Nu s-au facut decat 7 saptamani, ca asa e in programa noo. Ei, desi n-am fost eu pe la prea multe cursuri, am observat ca profu’ preda misto, doar ca materia e de rahat. El n-are nicio vina, bietu’. Si totusi…proful va fi plecat bucata buna din sesiunea de vara, iar in cea din toamna nu va fi deloc.

Ce-nseamna asta?

Inseamna ca daca eu, prostu’, ghinionistu’, timoratu’ sau lenesu’ pic examenul din motivele tocmai mentionate, nu mai am a doua ocazie, in toamna. A doua ocazie sa ce? probabil va intrebati. Sa-mi salvez bursa, va spun eu. Niciodata nu stii ce se poate intampla la un examen, cum pici/nu pici pe subiect, cum te ia durerea de cap sau te caci pe tine de frica si nu-l iei. In mod normal, nu m-as stresa, ca stiu ca bursele se calculeaza DUPA sesiunea de restante din toamna (logic, de altfel). Dar ce te faci daca profu’ nu e in tzara?

Lulu faci. Ramai fara bursa.

Da, dar poti sa inveti acum sa nu mai fie nevoie sa te duci in toamna, ar gandi unu’ sau altu’. Bah, du-te! E dreptul meu la sesiunea de toamna, de ce sa nu ma bucur de el? De ce se mai calculeaza bursele toamna si nu vara, in cazu’ asta? De ce alti studenti, din alti ani sau alte serii, sa aiba ocazii de luat examene toamna si eu nu?

Ma-nfurie chestia asta. NU se pleaca in sesiune, d-aia nu mai pot eu de proiectele lui! NU iti lasi studentii aiuriti si nici nu-ti bati joc de timpul lor! Daca, prin absurd, pleci, lasi niste subiecte altcuiva si gata, dar nu dai peste cap toti studentii.

“Intalnirile studentilor cu Opera” este rezultatul unei colaborari ASUB si Opera Nationala Bucuresti care vrea sa mai culturalizeze putin studentii, zic eu. Asta sau sa le ofere curiosilor, pasionatilor sau nestiutorilor ocazia de a face unul din acele lucruri pe care trebuie neaparat sa le faci in Bucuresti.

Ce se intampla?

La noua spectacole, studentii vor putea cumpara un bilet, la orice categorie si orice loc din sala, la un pret de m-a lasat masca: 4,2 lei! Ca sa vezi, patruzeci si doua de mii de lei vechi, adica! Evident, cu carnetul de student dupa tine!

Uite cum sunt aranjate spectacolele si ce se poate vedea.

High de oboseala…
Astazi a avut loc o premiera pe semestru’ asta: m-am dus la cursuri de la ora 8 (O.P.T.) dimineatza. Dar, obisnuita fiind sa plec la ore mai pranz-atice, mi-am uitat caietele de curs, am plecat fara pixuri si ma miram de ce traista mea nu ma taie la umar de usoara ce era.

Scoala e plictisitoare. I need a job, deci daca aveti nevoie de o gagica cu carisma, perfecta, minunata si absolut uimitoare, c’est moi si astept mail! Cred ca o sa tot astept…Serios vorbind, I need a job, dar sa-mi pun CV-uri pe net nu e my fave thing of the day! HELP!
N-am cele mai bune zile si se simte. Editorial nou.

Din surse cat se poate de sigure si prietenoase am auzit despre un studiu facut de Universitatea din Middlesex, conform caruia senzaţia ciocolatei care se topeşte în gură furnizează un fior de patru ori mai puternic decât atingerea buzelor unei alte persoane. Totodată, delectarea cu ciocolată dublează ritmul cardiac şi stimulează creierul.

Autorul studiului, dr. David Lewis, a declarat:

Rezultatele sunt surprinzătoare. Ne aşteptam ca ciocolata - mai ales cea neagră - să crească ritmul cardiac, întrucât conţine substanţe stimulatoare, însă durata acestui efect şi impactul asupra creierului au fost uimitoare. Ciocolata surclasează sărutul atunci când vine vorba de furnizarea unei senzaţii de durată asupra trupului şi a creierului. O senzaţie care, în majoritatea cazurilor, durează de patru ori mai mult decât cel mai pasionat sărut.

Si totusi…au incercat pe 12 oameni. Le-au dat o bucata de ciocolata, apoi un sarut.

Chestia asta imi aminteste de o poveste pe care o ascultam la pick-up (mai are cineva asa ceva?!!?) in care o printesa infumurata compara: “Un crin cu un ciulin? Un diamant c-o piatra? O stea, lang-o scanteie?” Iar eu completez…”Un sarut, cu o bucata de ciocolata?”